”Bună ziua, draga mea Prietenă. Bună ziua, Carmen Tănase! Ce mai faci? Eu? Iaca, bine. Am fost la masă. N-am terminat tot din farfurie. N-am mai putut. Mi-era poftă, dar... nu mai mergea. Decât să mi se facă rău... mai bine așa, lasă... Mai ții minte?? Pe vremea aceea ne întâlneam întâmplător, tot la ore din astea imposibile, tot pe drum, tot prin locuri nebătute. La plajă, sau de la plajă sau... tot mergând, tot intersectându-ne: una încolo, alta încoace. Și tot timpul căram ceva. Și altceva, și încă ceva, și mai ceva. Ne dădeam binețe (cam) scurt, cam pe lângă mal, cam abrupt mal, cam cu picioarele prin apă. Cam cu gândul/ sentimentul că trecem una pe lângă alta și tot nu apucăm să ne spunem câte am avea de.

Da' n-aveam: n-aveam încotro. Tudor-ii noștri mici și obosiți, miorlăiau și protestau. Erau mititei și sâcâiți: soarele era puternic și scoicile îi înțepau în piciorușele goale și nisipul frigea. Și noi! Și noi încărcate cu sacoșele de plajă, și cu găletușe și lopățele, cu umbrelele de plajă pe jumătate strânse, pe jumătate nu, că poate mai venim și după... Și pescuiam, veșnic pescuiam pe după stânci (ei, stânci, stabilopozi) pălăriuțele veșnic smulse de vânt. N-o mai puuuun!!! E udă și fleașca!!!- plângeau Todorii noștri. Pune-o acum! O să faci insolație!! - scrâșneam amândouă. Acum! Că nu știu ce-mi vine să-ți...

”Stăteam la gazdă, la 2 Mai, parcă. În câte o cameră, într-o casă tip vagon”

Numai de nu ne-ar vedea cineva! Cine să ne vadă... era pustiu. Și noi obosite. Poate și flămânde, cine mai știe. - Hai, că vorbim mai târziu, bine??!?!- Sigur, sigur! După masă! Ne luam copilașii în brațe că-i dureau picioarele, și, hai, fiecare pe drumul ei...

Stăteam la gazdă, la 2 Mai, parcă. În câte o cameră, într-o casă tip vagon. Duș în curte, la butoi: apa se încălzea la soare. De mâncat, mâncam ce ne gătea tanti... Întingeam cu pâine sosul din salată: roșii cu ceapă. Și ciorba, o lungeam tot cu pâine: că ăia micii făceau mofturi și nuuuu, nu suportau verdeața de deasupra. Las' că terminăm noi, că-i păcat să arunci. Ce mai faci, Carmen? Cu drag, Maia!” este scrisoare care face fiecare femeie să-și întrebe acea bună prietenă ”ce mai faci”, publicată de Maia Morgenstern pe contul său de Facebook. 

”Da, Maia, îmi amintesc tot! Cu lacrimă în coltul ochiului și cu mare dor și iubire pentru tine. Și cu recunoștința că ești.” i-a răspuns Carmen Tănase. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News