"M-am născut cu probleme și mama a trebuit să renunțe la serviciu". Daniel Buzdugan, primii bani pe care i-a câștigat: "Nu stai acasă! Te duci și muncești"

"Primii bani i-am câștigat la Operă, la Teatrul Național din Iași, făceam figurație pe scenă, din clasa a IX-a. M-am bucurat tare mult că deja câștigam primii bani, deoarece în familia mea lucra doar tata și mama era casnică, pentru că eu m-am născut cu problemele pe care le-am discutat mai devreme și mama a trebuit să renunțe la serviciu ca să aibă grijă de mine. După naștere, primii ani au fost destul de dificili, fiindcă eram foarte sensibil, cu imunitatea mai scăzută, iar mama trebuia să stea cu mine și n-a mai lucrat.

"Cu banii ăia mă îmbrăcam"

Să lucrezi din clasa a IX-a, să câștigi bani din clasa a IX-a… Cu banii ăia mă îmbrăcam, cu banii ăia puteam să ies cu o fată în oraș, la o prăjitură, la un suc. Din clasa a IX-a, eu n-am mai cerut niciodată bani. După aia, am terminat Liceul Economic 1, Finanțe Contabilitate, de la Iași, am dat la Filosofie și am picat primul sub linie. Mama mi-a zis: "Dacă vrei să te faci student, treaba ta, dar un an de zile nu stai acasă, te duci și muncești."

M-am dus la bancă, abia se înființase atunci BCR-ul, și am fost primul angajat al BCR-ului de la Iași. Am lucrat un an de zile, nu mi-a plăcut, dar, în timpul ăsta, a trebuit să fac pregătire și pentru facultate. Am dat la Actorie și, un an de zile, am și muncit, am și învățat. Am făcut pregătirea pe banii mei", a spus Daniel Buzdugan pentru viva.ro.

Vezi și: "Mă durea sufletul! Își umpleau farfuriile". La ce ar trebui să renunțe românii. Daniel Buzdugan: Când nu ai niște valori sufletești, apelezi la valorile materiale 

De ce nu a făcut teatru, în final

Într-un interviu pentru Spectacola, acesta a explicat de ce, deși a terminat Facultatea de Actorie, nu a făcut teatru.

"Mi-ar fi plăcut să joc. În momentul în care am devenit cunoscut, multă lume îmi zicea: "De ce nu vrei să joci într-o piesă de teatru?". Mi-a fost ruşine să bat pe la porţi, consider că nu aş fi avut un fel de bun-simţ. Te duci: "Bună! Sunt Buzdugan, mă ştie toată lumea. Vreau şi eu să joc aici." Poate că am greşit, pentru că nu m-aş fi făcut de râs, cu siguranţă, pe scenă. Aveam încredere în mine, în capacităţile de a fi un bun actor, dar nu am îndrăznit să discut cu regizori, cu directori, cu oameni de teatru care să mă primească.

"Ceilalţi colegi care nu sunt la fel de cunoscuţi o să încerce să îţi bage beţe în roate"

Plus că în teatru este destul de dificil, pentru că poţi să fii privit de ceilalţi colegi ca vedetă. Nu este cazul la mine, că sunt un om de bun-simţ şi nu vin cu aroganțe. Dar mi s-a zis, la un moment dat: "Dacă o să joci, vezi că ceilalţi colegi care nu sunt la fel de cunoscuţi o să încerce să îţi bage beţe în roate." Aşa este în teatru. Din păcate, există multe situaţii. Am jucat o perioadă şi la Iaşi, în timpul facultăţii, şi din clasa a noua şi până în a douăsprezecea am făcut figuraţie acolo - şi la teatru, şi la operă - şi vedeam că există grupuri, grupuleţe, bisericuţe în teatru, între actori.

Mi-aş fi dorit tare mult (n.r. să joc), pentru că a fi actor, satisfacţia pe care o ai jucând pe scenă şi aplauzele de la sfârşit nu se compară cu absolut nimic. Este o neîmplinire a vieţii că nu am avut ocazia să fac teatru", a declarat Daniel Buzdugan, în emisiunea Oracolul Vedetelor.

Vezi și:  "Pungi, punguțe. Lasă-le acolo, că o să le folosesc eu". De unde pleacă problemele în România. Daniel Buzdugan: Așa se întâmplă și-n inima noastră 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News