În 1086, Anglia a cunoscut Ziua Judecății. William Cuceritorul a închis ”Doomsday Book”: registrul recensământului nu mai putea fi modificat, așa cum nu mai poate fi schimbată decizia Judecății de Apoi.

 Aproape 300.000 de proprietari figurau în acest registru, al cărui scop regal era simplu: să stabilească impozitele pe care le aveau de plătit Coroanei. Recenzatul, cu un ochi plângea și cu altul râdea. Pe de o parte nu se mai putea sustrage de la plata taxelor, pe de alta i se consfințea dreptul asupra terenului, ca și cel de proprietar al animalelor sau bunurilor din gospodărie.

Astăzi, recensământul e un act mai puțin dramatic ca acum o mie de ani, dar la fel de important. Scopul său este să producă statistici fără de care politicile publice nu au fundament: nu te poți plânge că orașul ori satul în care trăiești n-a primit bani pentru canalizare, sau pentru creșe, dacă nu există dovada că acolo locuiește efectiv un anumit număr de familii, având un număr de copii care justifică investiția.

Dacă nu știm câți (mai) suntem într-o comunitate, suferă democrația, atâta câtă e în România, alegerile fiind puternic distorsionate. Unde mai pui că și reprezentarea europeană se schimbă, în funcție de datele recensământului.

Până la data de 15 mai, circa 44% dintre români au ales să se autorecenzeze online. Cei care se plâng că la noi ”formularul electronic se depune la etajul întâi”, au avut o surpriză, cu autorecenzarea. Mult mai confortabilă, online.

Mi-a luat doar 10-15 minute să completez primul formular, apoi câte trei-patru minute, pentru ceilalți membri ai familiei. Și dacă îți venea recenzorul acasă, ca în 2011, nu dura tot atât? Ba, da, dar am doi câini care latră de două ori pe zi: odată când ajung acasă și a doua oară când sună cineva la ușă. Dacă un necunoscut stătea 20 de minute în sufragerie, ori turbau câinii, ori el.

P.S.

Data până la care se mai poate face autorecenzarea online este 27 mai.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News