”Aud de multe ori cum copiii sunt comparați cu merele stricate. Aud persoane spunând: „Un măr stricat le strică și pe celelalte.” (Altfel spus - un copil „stricat” îi strică și pe ceilalți) Nu am rezonat niciodată cu această idee.

Nu îmi place deloc. Îmi provoacă o stare de furie.

Și mergând mai departe cu această comparație, ce gândesc aceste persoane? Păi dacă mărul stricat îl aruncăm, hai să excludem copilul „stricat”. Unii ar merge până la exluderea lui din clasă. Alții îl exclud prin modul în care se comportă cu ei.

Copiii „stricați” sunt copii care suferă. Copii care au nevoie de ajutor. Care trebuie integrați, nu excluși. Sunt de părere că e mai mare puterea bunătății decât cea a stricăciunii. Cred că o clasă de copii buni are puterea de a ajuta un copil care nu e ok. Nu cred că acel copil unu îi strică pe toți ceilalți. Depinde doar cum privim problema, iar dacă o privim din perspectiva mărului stricat care le strică pe celelalte asta vom vedea.

Dacă privim din perspectivă: bunătatea celorlalți copii îl poate ajuta pe acest copil vom vedea cum se ”repară” copilul ”stricat”. Cum ar fi să gândim prin prisma metaforei lumânării? O lumânare aprinsă are puterea de a aprinde mii de alte lumânări. Lumânările stinse nu pot stinge lumânarea aprinsă, dar pot primi lumina și căldura ei. Și cred că există o mulțime de cazuri în care acești copii au avut șansa de a primi bunătatea celorlalți în sufletele lor. Copiii sunt ființe cu suflete, nu mere” scrie psihoterapeutul Alexandra Jarda. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News