Înainte de Revoluție, un astfel de spectacol ar fi fost întrerupt, în mijlocul reprezentației. Se trăgea cortina și gata. Ce dacă îl aprobase cenzura, cu cinci ani înainte? Acum nu e momentul să jucăm ”Tarelkin”! Așa ar fi venit replica, de sus, după ce piesa ieșea din repertoriu. Metropolis a prins un moment magic, în lumea teatrului. Lansată în 2009, când nimeni nu se gândea la cutremurul care devastează, astăzi, scena politică, piesa ”Moartea lui Tarelkin” a devenit la fel de actuală ca un Breaking News.

În rolurile principale: valiza cu bani și teancul de documente compromițătoare. ”Prea puțin. Renunț la partea mea, ar fi păcat să nu se facă! Cum nu erau bani în valiză? Eu am adus valiza. Adică mă faci mincinos?”…Parc-ar fi stenograme, pe site, nu replici, pe scenă.

Birocrație, semnături costisitoare, certuri pe șpagă, răzbunări, rețineri, martori care cooperează, după ce stau puțin la răcoare, un lanț al loviturilor pe la spate și unul al portofelelor scoase din buzunarul altuia, afaceriști cu tupeu care pălesc și apoi plătesc, după ce văd își mormanul de dosare, un portar care dispare fiindcă nu spune, sau, tocmai, fiindcă poate spune ce îl întreabă anchetatorii, amor și trădare . Știrile din prime-time, la zi!

Personajele? Tarelkin (George Ivaşcu) e un funcționar corupt care se revoltă când superiorul său (Varavin-Doru Ana) îl sare de la parte. Ca să-l poată șantaja, fără riscuri, îşi înscenează moartea, folosindu-se de adevărata moarte a vecinului său (rol interpretat tot de George Ivaşcu). Atât Ivașcu, cât și Ana trec magistral din registrul dramatic  în cel comic, interpretând cu artă  și umor rolurile de moș senil/ negustor evreu, după deghizare. Un show mai tare decât ”Te cunosc de undeva?”. Întrebare pe care și-o pune publicul când este adus la secție un moșier (Gabriel Costin). În frac și papion, Costin seamănă cu cel mai faimos arestat al sezonului.

Mica corupție completează spectacolul știrilor cu un live. Radu Gabriel și Dan Aştilean transmit de la secția de poliție imaginea unor milițieni lacomi de carne, votcă și cruci (ale Sfântului Gheorghe, medalie- gen), servili și șpăgari.

Va învinge sistemul sau Tarelkin? Rămâne să vedeți piesa, fiindcă nici nu știți ce pier..pardon, când a fost scrisă. Întrebați-l pe regizorul Gelu Colceag, dacă nu mă credeți: la 1880. De A.V. Suhovo-Kobilin.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News