Spațiile publice: locuri ale orașului, locuri ale memoriei

„Un oraș poate fi citit așa cum citești o carte. Locul literelor e luat de clădiri, de structura de străzi, de semnele lăsate de timp pe construcții, de felul în care se perindă oamenii prin oraș și se mișcă vehiculele în spațiul urban. Orașele sunt un amestec de oameni și clădiri, iar relația dintre comunitate și spațiul construit e mai complicată decât pare la prima vedere. Oamenii construiesc clădirile, iar clădirile și spațiile dintre ele compun, în timp, orașele. Orașele, odată construite, capătă identitate, influențează decisiv felul de a fi, de a se purta, de a gândi al oamenilor care le locuiesc. Relația dintre o comunitate și spațiul ei are nuanțe multiple, stratificate, uneori de nebănuit la prima vedere.

Tema celei de-a VI-a ediții a Conferinței de Antropologie Urbană se construiește în jurul relațiilor dintre spațiile publice ale orașelor, oamenii care le traversează și comunitatea care le-a creat, într-o lectură antropologică.

În The City Assembled, SpiroKostoff arată că, deși spațiul public este un concept destul de neclar, și că, deși foarte adesea este greu de trasat o limită fermă între public și privat, două aspecte ale vieții urbane susțin pertinența ideii de spațiu public. Traversăm orașul pentru a ne întâlni prietenii sau cunoscuții, afirmă S. Kostof, la banca din parc, în piața mare sau în fața catedralei. Dar toată lumea, adaugă el, are dreptul de a traversa sau întârzia în spațiile publice, așa că în acestea poți întâlni pe oricine, iar gesturile necunoscuților pot fi impredictibile. Spațiul public este, în primul rând, o scenă a vieții cotidiene, a familiarului și a ineditului în egală măsură, iar libertatea de acțiune, precum și dreptul de a rămâne inactiv în acest locuri țin intrinsec de caracterul lor de teritorii ale vieții cotidiene.

De cealaltă parte, spațiile publice sunt scene ale ritualurilor. Ele găzduiesc activități comunitare, foarte diferite între ele – de la concerte și festivaluri până la ceremonii religioase, celebrări istorice și politice sau, altădată, execuții publice. De aceea, spațiile publice poartă însemnele memoriei orașului. Felul în care sunt concepute, structurate, înfrumusețate cu monumente de for public, capabile să glorifice momente sau personaje ale istoriei locului, dă seama de acest caracter ritualic al spațiului public.

Realitate cu o geometrie fluctuantă, spațiul public este martorul continuităților și al rupturilor, al istoriei modelor și modelelor arhitecturale, conținând totodată imaginile volatile ale societăților care l-au creat sau l-au cunoscut într-o anumită secvență de timp. Ca în romanele lui Honoré de Balzac, care nu separă descrierile teritoriilor de cele ale comunităților care le dau contur, memoria locurilor este, în fapt, memoria celor care le-au luat în posesie la un moment dat. Iar jaloanele acestei memorii sunt monumentele, înțelese ca liant între generații, instrument de declanșare a fluxului amintirilor și artefact înălțat împotriva perisabilității lucrurilor. Coloanele, statuile și arcurile de triumf ale antichității sunt înlocuite în prezent cu alte tipuri de dispozitive, menite să facă prezentă absența, să readucă fragmente din ziua de ieri în cea de astăzi.

Spațiul public poate da naștere unei pletore de interpretări din domeniile cele mai diverse, de la istorie la arhitectură și urbanism, de la sociologie și antropologie urbană până la filosofie politică, geocritică sau științe ale comunicării."

Modalitate de desfăşurare

Tema mare a conferinței va fi dezvoltată în patru axe, organizate în secțiuni diferite:

- Spații, locuri și discursuri publice. Piețe, străzi, parcuri, monumente de for public;

- Viața cotidiană a spațiilor publice;

- Spațiile publice și ritualurile;

- Textele despre oraș și orașele din texte.

Memoria, scria S. Freud în Civilizația și neajunsurile ei, este structurată ca un oraș. Exemplul pe care îl propune e Roma, pentru că Roma păstrează straturi diferite ale dezvoltării trecute. La un secol de Freud putem întoarce termenii comparației. Un oraș e ca memoria, conservă straturi diferite ale dezvoltării trecute, iar spațiile publice așază reflectorul, mai puternic sau mai discret, pe aceste vieți supraetajate ale orașului.

Calendar:

1 iulie 2020 – termenul pentru predarea rezumatelor (max 4.000 de semne)
15 iulie 2020 – comunicarea selecției
15 septembrie 2020 – termenul final pentru predarea lucrărilor (max 30.000 de semne)

Vă rugăm să trimiteți rezumatele și lucrările la adresa: [email protected].

Rezumatele pot fi în limbile engleză, spaniolă, franceză sau română.

Lucrările susținute vor fi publicate în Revista de Antropologie Urbană.

Prezentările vor avea loc în limbile engleză, spaniolă, franceză sau română.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News