Cazul linșajului public la care a fost supusă jurnalista Oana Stănciulescu este de natură să ne indice o transformare monstruoasă a dreptului la opinie și la istorie în dreptul la tăcere și la frică.

Cei care au acuzat-o pe Oana Stănciulescu de delict pentru că a apărat valorile românești vor să inducă în societate teama de a mai deschide gura altfel decât cu voie de la stăpânire. Desigur că tuturor celor lucizi, acest sistem de înfierare ne amintește de dictatură, numai că, acum, dictatura poartă numele de "democrație", motiv pentru care nu mai poate fi contestată!

De fapt, e vorba de cenzură și de instrumente de forță pentru menținerea ei. S-a dat semnalul că nimeni din cei care țin la valorile românești nu mai poate ocupa funcții publice. Ne amintim de anii 50 și de petele la dosar care însemnau automat excluderea din viața publică. Institutul Elie Wiesel ar vrea mai mult, nu doar excluderea și marginalizarea, ci și pușcăria, în buna tradiție a dictaturilor, oricum s-ar numi ele.

Și eu am fost supus acestui linșaj public, așa că știu prea bine cum funcționează. Cuvântul cheie este "nefrecventabilitatea". Te-ai opus ostracizării memoriei lui Petre Țuțea, lui Radu Gyr și colegilor lor de suferință din temnițele comuniste? Ești "nefrecventabil". Ești paria. Prin acest proces de mânie proletară a trecut și Oana Stănciulescu. Și asemenea cazuri vor fi tot mai dese. Grupul "Legende Vii" care vindea tricouri cu portretele părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa și ale lui Mircea Vulcănescu și Radu Gyr a fost dat pe mâna justiției de același Institut Elie Wiesel, iar membrii săi riscă închisoarea! Reacția societății, din păcate, a fost slabă, și exact pe acest lucru se bazează cei care vor să ne închidă gura.

[citeste si]

În loc să îi interzicem pe marii oameni de cultură și pe eroii luptei anti-comuniste, ar trebui să interzicem linșajul public la adresa celor care cred în valorile românești. Dar democrația noastră e întoarsă cu susul în jos: infractorii sunt eroi, iar eroii sunt condamnați la tăcere. Colac peste pupăză, tocmai fiul unui mare ideolog marxist din perioada în care valorile românești făceau pușcărie pentru libertatea de a gândi este cel care dictează astăzi cine are voie și cine nu are voie să vorbească, și mă refer la șeful Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, fiul marxistului Mircea Florian, care desfășoară ostilități draconice împotriva culturii române și a celor care o prețuiesc. Așa tată, așa fiu. Iar România stă aproape impasibilă la reinstaurarea dictaturii, de teamă să nu devină "nefrecventabilă", așa cum nefrecventabile erau spiritele libere sub dictatura comunistă. Am cerut desființarea Institutului Elie Wiesel și am depus în Parlament un proiect de abrogare a legii care instaurează delictul de opinie și care condamnă oamenii de cultură din trecutul României, opera acestui institut al rușinii (proiectul poate fi găsit AICI). A fost deja respins de Senat și se află pe ordinea de zi a Camerei Deputaților pentru votul final. Dacă doresc să pună capăt zorilor dictaturii, parlamentarii PSD și PNL nu au decât să voteze această lege. Altfel, sunt vinovați direct de cenzură, iar linșajele publice vor continua...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News