Data actualizării: 12.10.2015 22:54
Data publicării: 10.10.2015 12:36

Legea Salarizării Unitare – testul maturității clasei politice românești

Autor: Radu Zlati | Categorie: Politica

Pe când Codul Fiscal își trăia tragi-comica Odisee, opinam că nu acolo, în textul Codului, trebuia căutat cuiul lui Pepelea. Ci altundeva, și anume în Legea Salarizării, care se pregătea deja în laboratoarele Palatului Victoria. La drept vorbind Codul Fiscal, chiar și amputat, își va produce efectul pozitiv asupra economiei românești.

Însă mă temeam, la momentul respectiv, de o nefericită combinație între aplicarea, de la 1 ianuarie 2016 a noului Cod Fiscal (cu o preconizată, fie și doar pe termen scurt, scădere veniturilor la bugetul centralizat al statului) și aplicarea, în același an, a unor măriri salariale generate o nouă Lege a Salarizării. Cu alte cuvinte mă temeam că în 2016 se prea poate să avem mai puține venituri la buget corelate cu o creștere masivă a cheltuielilor salariale.

Sindicatele, moment cheie în anul pre-electoral

De ce își este teamă, nu scapi. La presiunea sindicatelor, guvernul Ponta și coaliția de la guvernare par a fi pregătite să desfacă baierele unei viitoare pungi bugetare, și încă să o facă cu generozitate. Desigur sindicatele știu, pe baza unei îndelungate experiențe, că în anii pre-electorali este momentul unei tocmeli cu cei aflați la putere, pentru a obține ceva-ceva pentru proprii membri. Astfel încât marile blocuri sindicale vor încerca să profite acum de slăbiciunea unui premier cu imense probleme de imagine, a unui guvern aproape paralizat de temeri (temeri venite atât dinspre conștiința vinovată a trecutului cât și dinspre așteptarea tulbure a viitorului) și a unei alianțe guvernamentale mult mai fragile decât poate apărea la prima vedere. Vor reuși să își impună sindicatele voința?

Gură de oxigen pentru PSD

Știm, sau credem că știm, ce vor face Ponta și ai săi: vor mări salariile în mod substanțial, eventual ducând mici lupte de ariergardă și transformând, prin media prietenoasă, fiecare jumătate de victorie în tratativele cu sindicatele, într-o măreață izbândă. Dar ce pot face un premier și un partid cuprinși de disperare văzând cifrele tot mai proaste din sondaje? Mărirea salariilor ar putea fi gura de oxigen pentru ca PSD să își fidelizeze, în perspectiva alegerilor din 2016, măcar o parte a electoratului propriu.

Desigur, guvernanții știu că o mărire substanțială a salariilor nu poate fi motivată, economic, decât ca măsură ulterioară creșterii și mai accentuate a productivității muncii, sau a avuției naționale (care este, oricum, strâns legată de productivitate). Și că este un semn de pierdere a contactului cu realitatea să promiți creșteri salariale de 70% (este drept, eșalonate pe câțiva ani) când nu există nici o perspectivă ca în respectivul interval de timp productivitatea muncii (sau PIB-ul) să crească, fie și măcar cu 50%. Guvernanții știu, știe oricare om cu mintea la purtător, dar nimănui nu îi va păsa. Se va invoca faptul că, în sectoarele bugetare, productivitatea muncii este un concept vag (cum măsori productivitatea unui profesor, sau a unui medic?) și, în lipsa argumentelor economice, se va spune că este o chestiune de "voință politică", că salariile mărite vor încuraja consumul (și deci creșterea economică) subliniindu-se că, la urma urmei, este o chestiune de prioritizare.

Liberalii vor să câștige alegerile?

Dacă poziția lui Ponta îmi pare clară (la nevoie, va primi ordin de la Dragnea și se va conforma), dacă UNPR și ALDE vor merge în siajul PSD-ului în problema măririi salariilor, este foarte interesant cum va proceda Partidul Național Liberal.

Pe de o parte, liderii PNL au și ei de câștigat niște alegeri, și nu își pot ostiliza peste un milion de bugetari, fără să mai punem la socoteală familiile acestora. Pe de altă parte, PNL speră să ajungă la guvernare (chiar dacă nu face, poate, destul pentru a o cuceri, ci pare a aștepta mai degrabă să o primească în dar de la nu se știe cine). Iar preluarea guvernării în condițiile în care va fi nevoit să asigure mărirea salariilor dintr-un buget a cărui mărime este foarte greu de estimat în acest moment, într-un viitor contingent tulbure, se poate dovedi un dar otrăvit pentru oricare partid.

PNL poate pierde în ambele variante

Astfel încât se poate să asistăm, în toamna târzie a acestui an, la o luptă de ariergardă a PNL pe tematica Legii Salarizării Unitare. O luptă în care, indiferent ce decizie vor lua național-liberalii: fie că vor fi de acord cu proiectul guvernamental, fie că vor încerca (zadarnic, matematica parlamentară nu joacă în favoarea Opoziției) să îl combată, PNL va pierde. Rămâne de văzut care este răul cel mai mic.
Revenind la titlul articolului, redactarea unei noi Legi a Salarizării este, oricând și oriunde, un test de responsabilitate economică și socială pentru partidele parlamentare. La acest examen, din start PSD și minionii din arcul guvernamental par a fi osândiți să cadă, pe motive de populism asumat. Rămâne necunoscuta numită PNL. Dar, dacă putem considera dezbaterile pe Codul Fiscal ca un model predictiv, atunci tot ce putem spune despre comportamentul PNL în timpul dezbaterilor pe tema Legii Salarizării, este că va fi... greu de prezis.

*Nota redacției: Titlul, titlul de home-page, intertitlurile și leadul aparțin redacției. Conținutul este responsabilitatea autorului

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News