Să luăm de bun diagnosticul lui Traian Băsescu, potrivită căruia PDL se comportă ca FSN, dar să-i ponderăm zicerea, pentru că președintele exagerează, pentru efect dramatic, și  să admitem că se comportă ca PSD. Atunci când a pierdut, firește. Să analizăm, din această perspectivă, șansele celor doi candidați în alegerile interne, Udrea și Blaga.

În 2005, după ce PSD a ieșit de la guvernare, fostul președinte Ion Iliescu a încercat să revină în fruntea partidului. S-a izbit de refuzul lui Adrian Năstase, iar din războiul celor două grupări a câștigat un out-sider,  respectiv Mircea Geoană. Decuplarea prezidențialelor de parlamentare și strategia rezistenței la Cotroceni până la capăt exclud revenirea lui Traian Băsescu în partid, pe model Iliescu.

Din ceea ce se observă până acum, președintele își va delega către un apropiat atribuția de lider al partidului (sau măcar de candidat la acest post). A aruncat pe piață numele lui Boc, apoi a zis că a fost la mișto. S-a înscris în cursă Elena Udrea. Blaga a contra-atacat, iar dezbaterea publică se duce mult mai dur decât în 2005.

Ce a însemnat pentru PSD epoca Geoană? Tipul de lidership practicat de acesta seamănă cu ceea ce face Blaga: în locul unor decizii centralizate, Geoană a dat autonomie filialelor. Baronii nu au avut a reproșa nimic centrului. Ca un voievod mai priceput la negocieri decât la războaie, Geoană s-a limitat să-și controleze capitala, prin boier Goagăl Belivacă, și i-a lăsat pe ceilalți în plata Domnului. Lumea ar fi fost mulțumită, dar nu poți trăi doar din înfrângeri. În 2010, după bătălia pierdută la prezidențiale, greii de la centru s-au aliat și au propulsat la conducere un out-sider, profitând de descumpănirea și frustrările din filiale. S-a dovedit că Ponta avea exact ceea ce-i lipsea lui Geoană: replică, ba chiar obrăznicie, când e cazul, angajament în confruntare deschisă. Mișcarea a dat rezultate, peste trei ani.

Astăzi, Blaga pare a se bucura de sprijinul multor lideri locali. Atacurile lui Traian Băsescu, paradoxal, îi aduc imagine, pentru că minus cu minus dă plus. Evident, jocurile de putere din interior și negocierile se poartă până în ultima clipă.  Dar, dincolo de simpatii sau antipatii personale, ce perspectivă oferă Blaga în caz că va câștiga? Are forța de a tracta partidul, din poziția de lider, sau se va limita să-l administreze, la fel ca un președinte de bloc, sau de Boc, că tot glumea primarul Clujului pe această temă? Riscă PDL să se plafoneze încă o legislatură în Opoziție, la fel PSD-ul fără lider carismatic?

Udrea trage după sine un imens val de antipatie, dar tocmai poziționarea drept adversară a USL îi poate permite să-și fructifice atuurile (replică acidă, obrăznicie, notorietate). Desigur, în condițiile în care USL se erodează la guvernare, așa cum a pățit PDL după 2009.

Nu e exclus ca un out-sider să câștige, iar scenarii în acest sens au apărut deja pe piață. Rămâne să vedem dacă bătălia care se dă va duce la trezirea PDL din pumni, sau dacă e lupta finală pentru bilete la clasa întâi, pe Titanic.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News