Scriam acum opt zile că Adrian Mutu este un geniu al răului. Un cititor şugubăţ a postat un comment haios, semnat „mutu”: „Să ştii că ai dreptate. Sunt un geniu al răului, dar sunt totuşi un geniu…Spre deosebire de alţii”. Adrian este un geniu şi nu pentru că a marcat două goluri amatorilor din Luxemburg, ci pentru felul în care l-a pus la punct pe Răzvan.

Am fost de părere că pacea dintre Răzvan Lucescu şi Adrian Mutu ar putea ţine doar până la primul motiv de conflict, oricât de mic. Ei bine, micul conflict a apărut deja. Jucătorul Fiorentinei a criticat, voalat sau nu, nu contează, tactica adoptată de Lucescu junior în Bosnia, când echipa s-a băgat „cu fundul în poartă”, lăsându-i izolaţi pe atacanţi. Să te aperi ca turcii la Plevna în meciul de la Zenica nu a surprins pe nimeni, nici măcar pe adversari. Să fii atacat era genial. Mutu i-a dat o lecţie selecţionerului. Acum să vedem cum va înghiţi Răzvănel găluşca!

Victoria în faţa Luxemburgului nu face decât să ne menţină iluziile. Jocul echipei naţionale, în toate partidele din campania de calificare de până acum, a suferit îngrozitor. Nimic nu ne dă speranţe că în meciurile viitoare, de acasă sau din deplasare, naţionala va putea câştiga în faţa Bosniei (dacă va mai fi cazul), Belarusului, Franţei sau Albaniei, pentru că doar cu victorii se va putea ajunge măcar la un loc de baraj pentru Euro 2012. Cred în continuare că doar schimbarea actualului selecţioner cu altul mai curajos şi mai inspirat va da şanse echipei României la calificare. Acum, când mai sunt. La fel cum s-a întâmplat în 1993, când locul lui Cornel Dinu a fost luat de Anghel Iordănescu şi am participat la Mondialul american. Altfel, să rămână Răzvan Lucescu până la adânci bătrâneţi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News