Interviul-eveniment a fost postat de Ionuț Vulpescu pe platforma youtube, unde realizează podcastul Avangarda. 

-De ce ați refuzat, de mai multe ori, funcția de ministru al Educației, a întrebat Vulpescu? 

-Pentru că risc să devin dictator cu ideile pe care le am... Simt în mine acest risc... Am să îți dau un exemplu, care mi-a conștientizat acest lucru, a răspuns profesorul Vlăsceanu. Singapore este un stat despărțit artificial de Malaezia. Inițial a fost în cadrul Malaeziei. S-a despărțit de Malaezia și primul ministru este absolvent de universitate britanică. După ce s-a întors și a ajuns la putere, a instaurat dictatura. A spus că oricine îl contrazice și nu are dreptate intră în pușcărie. Era mai aspru. Când am auzit asta, eu m-am înspăimântat. Am zis că nu poți să impui ideile tale atât de tare și, dacă cineva nu argumentează în momentul acela la fel de coerent ca tine, să îl condamni la moarte. Însă, probabil că nimeni nu poate să conteste starea de dezvoltare a Singaporelui astăzi. Este un exemplu care arată că, pentru a realiza un proiect de schimbare, îți trebuie suficientă bază de resurse și de autoritate, ca să realizezi proiectul acela până la capăt. Societatea noastră, pe de altă parte, a fost după 1990 o societate care a evoluat constant către atomizare, fragmentare, incapacitate de comunicare din cauza lipsei culturale, de cultură comună. Noi nu avem niciun nucleu cultural comun ca să putem comunica unii cu ceilalți, ca să avem repere comune. Nu poți să dialoghezi cu cineva cu care nu ai nimic în comun. Vorbim și nu auzim.

Orice alt regim politic e dincolo de ce a statuat modernitatea

Ionuț Vulpescu: Care ar fi cele 2-3 elemente esențiale din legea pe care Lazăr Vlăsceanu ar promova-o, ca ministru al Educației, în 2022?

Lazăr Vlăsceanu: Aș statua ca scop al educației dezvoltarea autonomiei personale. Orice persoană care a intrat în școală, în momentul în care a ajuns la ciclul terminal care acum este de 12 ani, trebuie să fie o persoană autonomă în sens economic, cultural și politic. Ea să poată să rezolve cu propriile puteri orice problemă cu care se confruntă în viață.

Nu cred decât în autonomie personală. Orice alt regim politic mi se pare că este dincolo de ceea ce a pronunțat modernitatea. Vorbeam mai devreme despre Kant, care a pledat strălucitor pentru ideea de autonomie personală.

A doua idee este că gradul maxim de concentrare în construirea reformei este legat de conținutul educației, de curriculum, care înseamnă materiale de învățare. Eu nu le zic „manuale”, le zic „materiale de învățare”, care trebuie să deschidă fiecărui elev, prin computer, un evantai care însă are un nucleu foarte bine stabilit pentru ce trebuie să învețe. Și are materialele pentru a trece prin toate, iar la sfârșit dă examen. Nu l-a trecut, o ia de la început. Iar acesta este canonul de conținut al educației, care este obligatoriu, neschimbabil, pe un ciclu dat de educație.

Odată ce am construit asta, dar cu participare generală, pentru ca să îl realizăm, avem nevoie de un personal didactic adecvat. Ca atare, eu aș începe toată reforma cu un diagnostic al stării personalului didactic din țara noastră, printr-o testare a tuturor la nivelul de școlaritate la care se află. De exemplu, la nivelul grădiniței se dau testele cu itemi de nivelul grădiniței, la ciclul primar la fel, și așa mai departe până la nivelul clasei a 12-a, când predai matematicile superioare. De ce spun acest lucru? Pentru că atunci am ști dacă, într-adevăr, profesorii care predau limba română la nivelul gimnazial știu să scoată ideile principale dintr-un text la prima lectură, dacă știu să redea cu propriile cuvinte, plastic, un text literar sau un text științific cu sobrietatea și argumentația care există în textul respectiv, că trebuie să dai varietate de texte. Limba română s-a transformat în comunicare. O, Doamne! La asta se reduce limba română, doar la comunicare?! Limba română este limba care organizează mintea mea și mintea mea se organizează în limba română.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News