Adrian Pintea a decedat la 8.06.2007, la numai 53 de ani. A lăsat în urmă o soţie care la şapte ani de decesul marelui artist a decis să îşi vadă în sfârşit de viaţă.

"El este Pestisorul meu de Aur (Laurentiu),viitorul meu sot!", a scrie fosta soție a lui Adrian Pintea pe Facebook.

"In curand implinesc 34 de ani. Viata mi-a oferit momente de fericire deplina si de durere crunta. Timp de 7 ani dupa moartea lui Adrian, suferinta si singuratatea mi-au fost cei mai puternici aliati. La Craiova, cu toata forta disperarii, mi-am recapatat echilibrul sufletesc.Cum iti poti regasi ancora, temelia, sensul profund al existentei in afara iubirii? Invatand sa accepti, sa induri, sa intelegi, sa speri. Sentimentul acesta, ca nimic din existenta noastra nu este intamplator, nu m-a părăsit niciodata, însoțindu-mă întotdeauna, ca un șoim pe umăr.

Nu am facut niciodata parte din categoria femeilor care aleg să trăiască în derivă, evadând sentimental la nesfârșit doar pentru că așa solicită societatea în goana ei după senzațional. In toti acesti ani ai singuratatii mele, am ramas devotata total unei amintiri din ce in ce mai estompate a iubirii mele trecute. Chiar daca in tot acest timp in viata mea nu am oferit accesul nici unei prezente fizice masculine, nu mi-am permis deznadejdea. Am ramas linistita si impacata cu mine insami si am stiut ca ma aflu pe un fagas normal al existentei mele.

Citește și: Adrian Pintea, desfigurat înainte să moară - IMAGINE ȘOCANTĂ

Ani de zile in care mi s-au facut, cu o insistenta uluitoare, aluzii referitoare la starea mea civila, "oferte sentimentale" care mai de care mai tentante din punctul altora de vedere, reprosuri nemeritate. Intrigi de neimaginat s-au naruit brusc atunci cand m-am vazut nevoita sa explic cu stapanire de sine ca viata mea nu trebuie sa-i preocupe pe altii mai mult decat vietile proprii, ca am un anumit profil psihic, moral, intelectual si fizic pe care mi-l doresc alături. Un om în conformitate cu inima mea, cu așteptările mele.

În lipsa lui, am acceptat singurătatea. Am preferat-o singurătății în doi, pe care o regăsesc, cu părere de rău, în atât de multe cupluri. Am fost si sunt o femeie lipsită de dorințe impetuoase, pregătită prin temperament și autoeducație să aștept fără a mă abandona disperării. Ani în șir mi-am demonstrat mie însămi că, printr-o muncă metodică asupra ființei mele, m-am putut domina, controla, fără să mă simt frustrată de lipsa unei prezențe masculine în viața mea. Nu am simulat nicicand ascetismul. Doar că o vreme,nevoile mele au fost mai degrabă de ordin spiritual. Mi-am infruntat singuratatea si alteori am savurat-o cu incantare.

Daca cineva a crezut ca eu, la Craiova, mi-am petrecut timpul doar plangand sau tanguindu-ma intr-un doliu care refuza sa ma paraseasca, s-a inselat nespus de tare. Am invatat sa astept, pentru ca dictonul "Până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: aşteaptă şi nădăjduieşte."(Alexandre Dumas,"Contele de Monte-Cristo") mi-a fost calauza. Laurentiu este darul minunat pe care il primesc in viata mea cu toata recunostinta si bucuria regasirii.

Pentru ca ne cunoastem de atat de multi ani, pentru ca mi-a fost un coleg minunat si prieten de suflet ca nimeni altul, pentru ca este un om profund bun si tandru, pentru ca este un medic de exceptie, daruit semenilor sai, pentru ca de curand mi-a oferit toata dragostea si atentia lui, pentru ca am incredere in el si pentru ca vrem sa pornim la un nou drum impreuna, ii multumesc! Lui si Universului intreg....Il iubesc! Lavinia Pintea, august 2014", conchide mesajul Laviniei Tatomir pe Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News