"Am o întrebare. La ce foloseşte muzica din magazine, mall-uri, lifturi? Şi am mai auzit-o undeva, o să vă dau pe spate când o să vă spun în ce loc am ascultat muzică în timp ce aşteptam ceva", a întrebat Val Vâlcu. 

"La nimic în mod special. În mall-uri există staţii audio, dar din raţiuni tehnice în general, pentru ca angajaţii să facă anunţuri, de genul 'se închide magazinul', 'la raionul nu ştiu care sunt papuci de casă', etc. S-au gândit să pună şi muzică. Nu e un lucru rău ăsta, dar depinde ce muzică se pune. O muzică relaxantă dă bine, chiar şi într-un magazin. Problema este că muzica se foloseşte prost în general în România, chiar şi acolo unde te-ai aştepta să fie, de exemplu în restaurante sau baruri. Acolo muzica e atât de tare dată încât nu te auzi cum gândeşti. 

Oriunde în lume te duci, muzica, dacă există, este în surdină, este de atmosferă, nu îţi ia minţile. Dar, din păcate, când nu există rafinament, există volum. Asta merge în multe locuri, inclusiv băiatul care merge cu maşinuţa şi se aude radio-ul de la maşină pe partea cealaltă a intersecţiei. Unele tipuri de muzică au sunete care te pot încurca. 

Am avut o dischetă, când era pe vremuri, cu muzică africană. Deci erau nişte chestii la un moment dat, de am oprit Oltcit-ul de vreo trei ori că am zis că bate ceva la motor. Abia apoi m-am prins că era de la muzică. 

Dar oricum, nu are nicio legătură cu ideea de atmosferă. Mă aştept să fie muzică şi la pompe funebre, etc", a replicat Alfred Bulai. 

Cel mai nepotrivit loc unde a fost pusă muzică. "Te duci cu dureri, şi te întâmpină muzica pe hol..."

"Asta voiam să punctez. Am fost la un dispensar, unde se fac abonamente pentru corporatişti, pentru analize, etc. Pe sală se dădea muzică antrenantă, dar tare. Mă gândeam că vine omul cu o durere, cu un diagnostic fatal, cu ceva nasol de tot, dar pe hol îl întâmpină muzica. Hai că la pompe funebre nu prea îl deranjează pe răposat, iar ceilalţi poate mai scapă de tristeţe. Dar la clinică, unde te duci cu dureri....", a mai arătat Val Vâlcu. 

"Din punctul ăsta de vedere, noi avem o problemă serioasă. Un amic de-al meu care se pricepe la muzică îmi sublinia demenţa utilizării proaste a muzicii în filmele româneşti, încă dinainte de 1990. Adică e o muzică ce nu are legătură cu scena. La noi, singurul care a făcut muzică de film a fost Adrian Ionescu. Muzică super bine scrisă, exact pentru film. Mulţi folosesc muzică veselă la scene tragice. Nu suntem foarte pricepuţi aici, e folosită excesiv. Dar supărător este că nu e în legătură cu activitatea. Hai să punem şi noi muzică atunci când vorbim, şi să o dăm tare", a încheiat Alfred Bulai. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News