Magistrații Curții Constituționale au admis, în unanimitate de voturi,  obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României  și a constatat că dispozițiile art.I din Legea pentru modificarea art.8 alin.(1) lit.a) din Legea cetățeniei române nr.21/1991 sunt neconstituționale.

– A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.II  din Legea pentru modificarea art.8 alin.(1) lit.a) din Legea cetățeniei române nr.21/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În esență, cu privire la soluția de neconstituționalitate, Curtea a reținut că dispozițiile art.I din Legea pentru modificarea art. 8 alin.(1) lit. a) din Legea cetățeniei române nr.21/199 nu oferă suficiente repere pentru ca destinatarii normelor – autoritățile competente în domeniul cetățeniei – să le poată aplica, sub aspectul calculului termenului de 10 ani. Sintagma „este căsătorit și conviețuiește în străinătate cu un cetățean român de cel puțin 10 ani de la data căsătoriei” din cuprinsul art.I din legea criticată este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât din cuprinsul legii criticate, nu reiese dacă această perioadă de 10 ani trebuie să fie una neîntreruptă sau nu, mai ales prin raportare la dispozițiile art.8 alin.(3) din Legea nr.21/1991 care fac trimitere la lit.a) a alin.(1), fără a distinge cu privire la vreo ipoteză din cele reglementate. Totodată, Curtea a constatat că lipsa de claritate și previzibilitate a art.I din legea supusă controlului de constituționalitate determină și nesocotirea principiilor constituționale ale cetățeniei consacrate de art.5 alin.(1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.

3. Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.160/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, precum și pentru completarea art.25 alin.(1) din Legea concurenței nr.21/1996 este neconstituțională.

În esență, Curtea a reținut că intervenția Parlamentului în cadrul procedurii de reexaminare a legii solicitată de Președintele României s-a făcut cu depășirea limitelor cererii de reexaminare, iar soluția legislativă pentru care Parlamentul a optat denotă o nouă voință politică, exprimând o altă viziune decât cea cuprinsă în legea adoptată inițial. O astfel de situație echivalează cu crearea de novo a unei dispoziții legale, într-o modalitate care eludează cadrul constituțional, fiind sustrasă mecanismelor democratice care asigură, în spiritul art.1 alin.(4) din Legea fundamentală, separația puterilor în stat, dar și echilibrul și controlul reciproc, prin nesocotirea dispozițiilor art.77 alin.(2) din Legea fundamentală care conferă Președintelui României dreptul de a solicita reexaminarea legii transmisă spre promulgare.

Deciziile CCR sunt definitive și general obligatorii

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. În aceeași ședință, Curtea Constituțională a amânat, pentru data de 28 februarie 2023, obiecțiile de neconstituționalitate a Legii privind securitatea și apărarea cibernetică a României, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, obiecții formulate de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și neafiliați și, respectiv, Avocatul Poporului

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News