Kathleen Treat, filantroapă, INTERVIU EXCLUSIV. Adevărata cheie a succesului în lumea virusului HIV

Kathleen Treat este membru fondator și presedinte al Fundației Speranza din SUA, finanțator principal, timp de 20 de ani, al proiectului "Împreuna pentru Viitor", desfășurat de World Vision România în judetul Constanța în perioada 1996-2015.

 

 

În 1985, filantroapa a citit într-o revistă un amplu articol despre virusul HIV. Virusul HIV în percepția colectivă de atunci era "boală necunoscută și înspăimântătoare". "În vremea aceea, credeau că HIV-ul este o boală a homosexualității, în special în America, era ceea ce spunea multă lume. Articolul din revistă era unul comprehensiv și m-a impresionat când am citit despre asta. Când eram la universitate, am fost un grup alături de care am început să merg la un spital din Chicago. Am fost să vizităm pacienți acolo. La acea vreme era deja clar cum se transmitea și nu îmi mai era frică. Era doar o frică generală, dar nu era acea frică că virusul se transmite prin comunicare și strângere de mână. Era în 1989-1990. Erau destule informații. Educația este cheia. De aceea este importantă educația în școală despre cum se transmite HIV". 

 

Cât despre România, filantroapa spune că nu știa multe despre țara noastră la vremea aceea: "Pentru mine, era partea de est a Europei, era mai degrabă o zonă largă decât ceva individual. În 1997, cu acest proiect am început să învăț și să aflu cum acești copii erau infectați și circumstanțele. Noi nu aveam în SUA mulți bebeluși și copii infectați cu virusul HIV. Nu erau chiar atât de mulți nici aici, dar erau. Am fost impresionată de proiect și am venit în România. Decizia am luat-o foarte repede. Am citit, mi-a atins inima și am spus 'da'. Nu erau imagini, era un paragraf scris pe o foaie de hârtie". 

 

Despre prima experiență în țara noastră filantroapa își amintește: "Am mers în Constanța, am mers la spitalul de acolo și am cunoscut-o pe doctorița Mătușa și am văzut toți acei copii abandonați de care avea grijă în spital. Am vizitat familiile la locuințele lor. La acea vreme, am vorbit cu părinții. Copiii nu știau că sunt infectați, nu le spuseseră". 

 

Filantroapa povestește că atunci când s-a întors în țara noastră în 2006, a mers în cluburile organizate de World Vision și copiii din 1997 erau deja adolescenți: "Era uimitor. Erau adolescenți. Înainte, când erau doar niște copii, nu știau că erau infectați. Acum știau și erau în emisiuni radio, la emisiuni de televiziune vorbind despre asta, educând alți oameni despre modul în care se transmite virusul HIV". Rezultatul uimitor pe care l-a văzut în 2006 a fost rezultatul unei abordări holistice, după cum spune filantroapa. Copiii și familiile lor, pe lângă faptul că au fost susținuți prin tratamentul administrat, au primit și mâncare, iubire, înțelegere, educație, consiliere. 

 

Acum, filantroapa a simțit succesul programului când i-a îmbrățișat pe cei care-n 1997 erau doar niște copii. Au peste 20 de ani, au familii, au copii sănătoși: "Acesta este succesul, știi? Am pierdut câțiva oameni care au murit, dar sunt atât de mulți în viață, cu diplome, pornind afaceri, muncind. Asta este succesul".