Pe contul ei de Facebook scria despre ce înseamnă depresie. Scria despre lupta ei cu depresia și se bucura de fiecare bătălie câștigată. Acum a fost găsită fără suflare în apartamentul în care locuia din Militari. Cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în următoarele zile. Iulia Marin ar fi împlinit 33 de ani în 30 aprilie.

Într-o postare de pe Facebook, Iulia Marin vorbea despre tentativele de suicid. A luptat, până în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu mai treacă prin stările ei. A luptat pentru ca oamenii care trec prin așa ceva să ceară ajutorul. A luptat pentru ca toată lumea să înțeleagă că depresia nu se face „din lene”, așa cum mai spun unele voci.

„A treia tentativa de suicid. In trei ani. Una pe an. Schimbări de tratament. Schimbări de stare. Manie, hipomanie, depresie, anxietate. Cuvintele astea nu spun nimic dacă nu le trăiești. Opt zile petrecute in salon închis, pe perfuzii. Si când ma trezesc, o întrebare:

- Ai idee cât costa un bilet la Londra?

O fata cu schizofrenie imi cere un chiștoc.

“Un chiștoc dacă ai măcar”. E rasa in cap. A făcut păduchi. O alta, bipolara, m-a invitat la nunta ei.

“Nunta tigănească, cu lăutari si berbecuț la protap”. Cât costa un bilet la Londra? M-a întrebat de zece ori. De zece ori i-am răspuns.

Aici sunt Marin. Pacient.

“Vine mama ta la tine?”

“Mama mea a murit”.

“Suntem toți intr-un cerc de spioni. Voi sunteți spioanele”.

M. se crede posedata de o entitate din Franta care o controlează. Plange si tipa.

“Dar in SUA cât costa biletul”?, ma întreabă fata cu schizofrenie. Nu stiu. Aici sunt doar Marin. Zilele curg ceas.

“Nu stim când te externam”, mi se spune.

Aici sunt Marin. Șase internări la psihiatrie in trei ani. Cea mai frumoasa si cea mai trista.

“De ce vrei sa ajungi la Londra?”

“Imi place sa citesc dicționare. Am citit dicționarul limbii romane, dicționarul englez. Vreau sa traduc”. Intr-o seara ma roagă sa o mângâi pe cap. Sunt sleită. Ii pun mana in capul proaspat ras si spun o rugăciune. Eu nu ma rog. Zic “Tatăl nostru”. Aproape l-am uitat.

“Mângâie-ma pe mana” Si azi.

“Tu ești Iulia Marin? Jurnalist. Andra, imi pare bine”.

Izbucnesc intr-un plâns cu sughițuri. Eu sunt. Încă sunt eu. Mai spun o rugăciune in gând. Prietena mea Mihaela, cu nunta tigănească, mi-a citit in palma.

“Ai avut trei cumpene”.

“N-o sa mai ai niciuna. Sa știi ca fac păcat, dar îl fac pentru ca suntem prietene”.

“Marin, la tratament”.

“Marin, la perfuzie.”

Promit ca vom ajunge la Londra. Si vei traduce dicționarul Oxford. Iar eu? Eu sunt Iulia Marin, jurnalist. Si scriu despre toate astea pentru ca e singurul lucru pe care stiu sa îl fac.

Mihaela imi da deodorantul ei. Cristiana ma cheamă sa desenam. M. plange si tipa. Fata cu schizofrenie striga ca nu mai suporta. Vom iesi de aici. Curând. A. Imi oferă punga ei cu mâncare. Ma trezesc noaptea si mananc.

“Mulțumesc, Doamne”.

Tu cine ești? Iulia Marin, jurnalist. O sa repet asta la nesfârșit. Pana cand am sa înțeleg. Si vom merge la Londra, promit.

Pana atunci, ia o tigara intreaga”, scria Iulia Marin, pe Facebook.

VEZI MAI MULTE AICI: Iulia Marin a murit. Jurnalista împlinea, pe 30 aprilie, 33 de ani - https://www.dcnews.ro/iulia-marin-a-murit-jurnalista-implinea-pe-30-aprilie-33-de-ani_912914.html

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News