Criticul de film românesc a vorbit despre limbajul colorat din filmele românești, cum ar fi filmul „Teambuilding”.

„Dar cine a vrut limbajul ăsta acolo? Nu l-au vrut ei? Că dacă era, îl opreau de acum 10 ani, că suntem cu limbaj colorat de aproape 20 de ani, de la „Marfa și banii” încoace. Și văd că nu s-a deranjat nimeni pe vremea aia, în afară de mine, pentru că recunosc că mă deranjează în continuare.(...) Cam asta e, dar cred că între una și alta, poate să existe ceva de mijloc. Și chiar și înjurătura poate fi spusă pe un anumit ton, poate fi înlocuită cu niște sinonime, că slavă Domnului, avem destule”, a declarat Irina-Margareta Nistor. 

De ce nu putem compara înjurăturile din filmele românești cu cele americane

„Acolo e cu totul altceva. Eu mereu spun chestia asta, în filmele americane, în primul rând că aproape întotdeauna e o singură înjurătură. Și care este o înjurătură care pornește de la un verb. Noi pornim de la diverse substantive și simțim noi nevoia să refacem trupul uman. Nu știm de ce. Adică foarte puțin, în afară de filmele lui Nae Caranfil. În restul, noi nu avem actul propriu-zis, drept pentru care, n-aș vrea să merg mai departe cu descrierea. De ce doar obiectul și nu ce se întâmplă cu el?

Și în filmul american, știm bine că atunci când ajung la televizor sau pe serviciile de streaming, se pune un bip. De sigur că toată lumea știe despre ce e vorba. Se cheamă „F word”.  (...) În momentul în care faci un un scenariu foarte deștept, nu cred că neapărat depinde de numărul de înjurături, știi că putem să le luăm și așa. Pe de altă parte, la Teambuilding, că de aici a pornit, deși, repet, nu-i singurul, și în „Taximetriști” sunt, slavă Domnului, și acolo o grămadă, dar acolo au fost deștepți. De exemplu, Micutzu nu spune nicio înjurătură, deși el expert în direcția asta. Și atunci, toată lumea tot așteaptă. 

Bine, „Taximetriști” e o piesă de teatru care s-a transformat într-un film,  și atunci toată lumea pândește să vadă,  spune, nu spune și așa mai departe. Deci asta cred că e foarte important. (...) Dar dacă în mediul ăla așa se întâmplă, deși am prieteni care lucrează în firme mari și care spun „măi, la noi nu se înjură halul ăsta”, pe lângă faptul că ei vorbesc cu o romgleză, deci oricum nu vor înjura în românește, au niște cutii, așa, niște pușculițe, în care dacă ai spus o înjurătură,  pac, ești taxat.

Pe de altă parte, nu poți să-i faci acum să vorbească ca la Academie, deși eu mă tem că până și academicienii mai înjură”, a mai spus ea. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News