Ipocrizia și schizofrenia socială, simptome ale unui popor cu valori alterate. Alfred Bulai: Fenomen de orbire, deformare totală a realității
Data actualizării:
Data publicării:
Autor: Andreea Ditcov
WhatsApp
Sursă foto: Pexels
Sursă foto: Pexels
Val Vâlcu și Alfred Bulai au vorbit despre valorile care caracterizează societatea românească și modul în care le apreciem, mai ales în contextul pandemic. 

”Ipocrizie îi zicem și dacă vei căuta pe internet, pe aceeași pagină de Facebook, unul a postat că ”uite la japonezi, elevii japonezi își fac singuri curățenie”. Măturau singuri școala, spălau ușile, rămâneau după ore și curățau în clasă. Același om, săptămâna trecută spunea ”nu le e rușine, au pus elevii să scoată testele alea, să le împartă pe categorii” sau ”au pus profesorii, cum să stea profesorul să adune din grămezi să facă pachețele” ca să distribuie testele. Mare chestie, să iei cinci... e chiar un joc în clasă”, a observat Val Vâlcu. 

Schizofrenie socială și alterare a valorilor

”E schizofrenie socială, în condițiile în care mă separ cu totul, mă dedublez ca și cum am o asemenea afecțiune și într-un fel mă uit la experiențele pe care le valorizez, fără să îmi dau seama că și în România poate să existe ceva similar. Asta ține, cum să zic. Când ideologia te marchează atât de mult, te orbește. E un fenomen de orbire socială și de deformare totală a realității. Văd într-un fel o realitate și alta în alt fel.

E un exemplu. Din păcate și-au pus amprenta, anii 1990 și anii 2000, dar mai ales anii 1990, în sensul că eram obligați, o mare parte dintre români erau siliți de modelul ideologic la care aderau, să vadă totul negativ în trecut, chiar dacă unele lucruri erau cât se poate de firești și normale și nu aveau legătură cu comunismul. Nu fuseseră creații comuniste neapărat. 

Chestia asta, clar, a creat și nostalgicii, că erau unii care spuneau că „ce e atât de rău”. Uite, am avut un coleg în facultate dincolo, la Universitate, în anii 1990, care a avut așa, o revelație, o chestie drăguță. În ziare, în 1992, 1993, atunci, în primii ani, erau date într-un ziar de tiraj, era dat exemplul super-pozitiv al copiilor care spală parbrize. Caută un job, caută un ban, ca și cum era mare șmecherie să speli parbrize. 

Zice `pe vremuri, ne mândream cu copii de la olimpiadele internaționale, acum ne mândrim cu copiii care spală parbrize`. Omul avea dreptate, adică era o mutație valorică. Acum e altceva, dar atunci chiar nu mai vorbea nimeni de o reușită la școală a elevilor. (...) Atunci nu mai vorbea nimeni despre vreo reușită în școală a elevilor, ci doar despre un tânăr care a învățat să facă bani. Trec peste minima reflexivitate "băi, da' e normal ca un copil la 10 ani sa stea printre mașini?" E ceva ilegal până la urmă ce fac acolo. Societatea nu a avut o problemă nici atunci, nici acum. Îi vezi prin intersecții cu copii de 7,8, 10 ani cum se feresc la semafor când se face verde. În alte țări îi saltă pe loc si părinții sunt decăzuți din drepturi imediat," a spus Alfred Bulai. 

"Aici este o inversare: se aleargă prin Africa de exemplu, să nu fie împușcați elefanții, prin teritorii foarte mari, cât două țări europene. Preferi să alergi prin savană să protejezi elefanții decât să o arestezi pe baba care cumpără un colier de fildeș? Să ajungi la beneficiar. Domle' de ce se vinde?" a replicat Val Vâlcu. 

"Ipocrizia este mare. Pe de altă parte, oriunde în lume politicienii își propun sa rezolve problemele unde pot să sugereze că fac ceva. Da, dispare balena albastră sau ursul polar. Și care-i problema? Întrebarea este dacă pot să ucid economia mondială că dispare balena albastră? Cea mai mare parte a oamenilor care plâng după balena albastră nici nu știu cum arată," a mai spus Alfred Bulai.  

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel