Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Iohannis, refuz nominalizare șef de Stat Major. ”Lovitură mortală”
Autor: H. D. Hartmann | Categorie: Politica
Klaus Iohannis
Asistăm, de aproape un an, la un război românesc ciudat si plin de mize obscure, dacă nu ar fi ridicule de-a dreptul. Baricadele pariziene par a se fi mutat la București, celebra piatra cubică aruncată în geamul argintarilor din Place Vandome, astăzi, spargînd fragililitatea sistemului social românesc.
Ca la Paris, cei care aruncă sunt localnici, unii cu varste diferite, dar toți orbiți de o dorință de distrugere incredibilă. Vestele Galbene s-au mutat cu totul în capul conducerii României. Ultimul act al acestei nebunii colective, sinucigașe si perfect distrugătoare a fost prelungirea cu un an al mandatului de Sef al Statul Major al armatei. Deși de ceva timp, ministrul politic anunțase că are o propunere, iar aceasta a fost facută legal, președintele a decis cu de la sine putere să semneze un decret care aruncă instituția militară cheie a statului roman în aer. Putem glosa enorm pe seama aspectelor legale si juridice ale chestiunii.
Gest politic
Nimeni insa nu s-a gandit la o problemă la fel de serioasă si anume la legitimitatea actului de comandă. O prelungire in condițiile date este de fapt un gest politic. În lupta sa pentru relevanță și supraviețuire politică, președintele Iohannis face greseli de elev de școală primară. Iohannis uită aspectul principal al unei armate regulare si anume că alături de legalitatea actului de comandă coexist, daca nu în mai mare măsură măcar la egalitate legitimitatea acestuia. România, ca putere militară regională, are o armată extrem de consolidată din punct de vedere institutional. Gloriosul drapel de luptă al acesteia a fluturat în marile teatre de război ale istoriei moderne europene. Șeful de stat major reprezintă imaginea actului de comandă al întregii structuri militare si operaționale. Numirea în această funcție este un act de comandă al președintelui. Ca orice act de comandă, această numire are nevoie de substanța inexulzabilă a legitimității. Decizia de astăzi așează cel mai înalt grad militar al României într-un spațiu al improvizației periculoase, aruncând în derizoriu stabilitatea însăși a poziției de comandă. La apelul bocancilor, un președinte a aruncat armata română în jocul său politic pitic si murdar.
Act politic cunoscut sub numele de ˝macronism˝
În orice țară care se respectă, procesul de selecție și numire a cadrelor militare este riguros si are în vedere nu numai litera codului militar dar și spiritul castei militare. Am asistat astăzi la un act politic cunoscut sub numele de ˝macronism˝. Dacă ne amintim, Macron al Franței, enervat de refuzul șefului de stat major francez de a tăia din rațiile soldaților săi si din benzina necesară operațiunilor ordonate arogant de un incoerent politruc, l-a concediat declarând că el este șeful armatei. Constituțional corect dar legitim incorect.
Așa și Iohannis, s-a trezit comandatul armatei, dar fără legitimitatea necesară. În cadrul procesului de selecție al Sefului de Stat Major legitimitatea este dată de către toți actorii implicați în decizie. Iohannis, din considerente absolut copilărești si aberante politic, a ales să ignore pe ceilalți actori politici legali si legitimi, acționând ca un Macron, într-o republică bananieră. Singura sa decizie de comandă reală a devenit un act politic lipsit de relevanță. Practic orice ar face Iohannis din acest moment, deciziile sale in calitatea sa de șef al CSAT sunt doar politice.
Armata română și pe cel mai înalt grad al său, intr-o poziție imposibilă
După acest gest, de ignorare a intregului ansamblu strategic si militar prin care operează Romania, Iohannis a pus armata română și pe cel mai înalt grad al său intr-o poziție imposibilă. Corecția nu mai poate veni de la președinte. Ci doar din interiorul corpului militar român. Astăzi si acum, generalul căruia i s-a prelungit mandatul trebuie să constate imposibilitatea de a își indeplinii mandatul. Căci nu poți fi sef al statului major dacă actorii legali si legitimi ai țării nu te doresc. Trucurile legaliste merg doar la piața de flori. Legitimitatea unui general nu se obține prin scamatorii ieftine. Acceptarea unei astfel funcții, prin asumarea unui tertip legalist, dandu-i valoare de act de comandă, devine nu act de indeplinire disciplinată a unei decizii prezidențiale ci de transferare în spațiul politic si al luptei politice a actului de comandă militar. Iar actul de comandă devine subordonat nu națiunii pe care o servești, indiferend de conducerea ei, ci devine umil atașat unei construcții partizane si incoerente doctrinar. Apărarea țării este un act de coerență care traversează jocul politic. Statul major al armatei exprimă tocmai această coerență absolute și indispesabilă oricărui model respectabil de carieră. Alternativa la acest spirit military de onoare o reprezintă rușinea si umilința, armata devenind teren al jucăriilor care defilează doar in fața unui om politic ieșit din matricea istoriei.
Anihilarea autorității
Un alt aspect de loc de ignorant este acela că Iohannis, prin jocul său politicianist si reducționist, a anihilat autoritatea celui care reprezintă România la NATO. Faptul că a refuzat nominalizarea acestuia la funcția de sef de stat major transmite un semnal de cenzură publică, cinic si nemilos, partenerilor noștri strategici militari din cadrul celei mai mari alianțe militare din lume. Este o lovitură mortală, asimetrică si absolut criminal ca esență, care naruie cariera militară a unui general si anulează eforturile de reprezentare responsabilă si corectă a armatei române la Alianța Nord-Atlantică. Nimicnicia loviturii va fi dovedită nu peste mult timp. Pe lângă analfabetismul cronic în domeniul militar, comandatul de paradă cu paltonul aruncat pe mașină, a dovedit că nu înțelege de loc consecințele nefaste ale deciziilor sale. Dintr-o singură mișcare doi generali ai armatei române au fost anihilați. Nici dușmanul nu poate visa la mai mult.
Armata română este reazămul țării. Neimplicată politic, dar reprezentând conștiința unei statalități moderne și tinere, armata are astăzi de trecut testul maturității sale. Căci de răspunsul de astăzi al celui mai înalt gradat al său depinde destinul de mâine al soldatului român. Fie ca acest răspuns să se ridice la înaltul vârf al demnității si onoarei pe care și l-a obținut în istorie. Altfel vestele galbene si pietrele caldarâmului, unde mai ieri defilau cu onoare si în disciplină soldații, vor devenii o realitate romanească a post istoriei europene. Onoarea crează măreție, pe când politica doar mizerie.
Pleșoianu: Suspendarea lui Iohannis, absolut obligatorie! Atentate la adresa siguranței naționale
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
