Ioan-Aurel Pop: Dacă nu acceptăm că minoritatea trebuie să se adapteze deciziei majorității, ajungem la puterea nemărginită a mulțimii, care e anarhică
Autor: Roxana Neagu | Publicat pe: 23 dec 2021, 09:18
WhatsApp
Ioan-Aurel Pop nu va candida la președinția României din partea AUR. Președintele Academiei nu vrea să intre în politică - Ioan-Aurel Pop/ foto Facebook
Ioan-Aurel Pop nu va candida la președinția României din partea AUR. Președintele Academiei nu vrea să intre în politică - Ioan-Aurel Pop/ foto Facebook
”O mare speranță neîmplinită a generat o mare dezamăgire. Dezamăgirea ne-a făcut pe toți să nu mai avem simțul măsurii, al cumpătării.” spune Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, în dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. 

Fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, a lansat un proiect dedicat ideilor pentru România viitorului. Avangarda, un ciclu de dialoguri cu personalități ale culturii și politicii, transformate într-un podcast care aduce în fața publicului dialoguri neconvenționale despre regretele, compromisurile, pasiunile și ambițiile oamenilor care mișcă România. Despre Avangarda, Ionuț Vulpescu a declarat: ”Reprezintă un proiect care descrie cel mai bine felul meu de a fi. O serie de conversații care pleacă din mintea unui om politic, de la stânga, acolo unde e inima, din biografia unui ministru al Culturii care nu a părăsit niciodată legătura cu cei pe care i-a slujit: actorii, creatorii, scriitorii, artiștii scenelor acestei lumi. E timpul ca politica și cultura să facă rocada romană mai des, ca împreună, să construiască o victorie a ideilor, a dezbaterilor critice, a polemicilor cordiale.”

Primul invitat care a acceptat pariul de a intra în Avangardă a fost Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române. Iată o parte din dialog: 

Ionuț Vulpescu – Bună ziua! Mă bucur să deschidem această serie de dialoguri, sub genericul Avangarda cu Ionuț Vulpescu, cu un invitat special. Stăm de vorbă cu Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, specialist în istoria medievală a României, în istoria Transilvaniei și în paleografie latină. Profesorul Ioan-Aurel Pop a fost director al Centrului Cultural Român de la New York, director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, din casa aceea superbă, cumpărată de Nicolae Iorga. Este autor a peste 70 de volume și peste 500 de articole de specialitate. Nu mai are nevoie de nicio prezentare. Domnule profesor, mulțumesc foarte mult că ați acceptat această invitație. 

Ioan-Aurel Pop – Și eu vă mulțumesc!

(...)

”Ștați, măi, liniștiți că nu se poate întâmpla minunea asta!”

Ionuț Vulpescu – Spuneați recent că elita culturală este acum în letargie. De ce se întâmplă lucrul acesta și care credeți că lucrul bun și lucrul rău pe care l-a făcut elita culturală din România după Revoluție?

Ioan-Aurel Pop– Din cauza acestor schimbări teribile și, poate, și din multe alte cauze... Una e reprezentată de faptul că așteptările au fost foarte mari. Tot românul și-a imaginat după decembrie 1989 că am scăpat de frig, de întuneric, de lipsa alimentelor și că totul o să fie excelent, o să curgă lapte și miere, iar în 2-3 ani ajungem la nivelul Franței și Germaniei. Sigur că ne-a spus Brucan și ne-au spus și alții: ”Stați, măi, liniștiți că nu se poate întâmpla minunea asta!”. 

Sunt mai multe cauze: o mare speranță neîmplinită a generat o mare dezamăgire. Dezamăgirea ne-a făcut pe toți să nu mai avem simțul măsurii, al cumpătării. S-a ajuns până astăzi încât s-a creat o lehamite a celor care ar fi capabili de putere. 

”Dacă eu apar ca reprezentant al unei minorități și vreau ca dreptatea mea, nu să fie respectată de toți, ci să fie impusă tuturor, atunci nu am dreptate”

Or puterea e foarte importantă într-o țară. După părerea mea, politica se conjugă cu puterea. Acum noi am pervertit-o. Și cred că lehamitea despre care vorbeam vine și din neaplicarea democrației după câteva principii fundamentale. Democrația nu mai e la fel ca pe vremea lui Aristotel, la Atena. Atenienii au inventat, să spunem, democrația. De atunci s-a tot modificat. Dar câteva lucruri au rămas. Un lucru care, după părerea mea, dă esența democrației este votul majorității, care impune respectarea acelei decizii de către toți ceilalți, chiar și cei care nu au fost de acord. Dacă noi nu acceptăm că minoritatea trebuie să se adapteze deciziei majorității, vom ajunge la ohlocrație, cum zicea Polybios odată, adică la puterea nemărginită a mulțimii, care e anarhică. Pentru că, dacă eu apar ca reprezentant al unei minorități, să zicem religioase sau etnice sau sexuale, și vreau ca dreptatea mea, nu să fie respectată de toți, ci să fie impusă tuturor, atunci nu am dreptate. 

Vom reveni și cu alte părți interesante, în următoarele zile. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?