Tabletă
Desktop
Data publicării:
Între Mahler şi Ravi Shankar… vine toamna
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Anoushka Shankar
În seria Recitaluri şi Concerte Camerale , vă puteţi întâlni, în această primă zi a săptămânii, la Ateneul Român, la ora 17:00, cu cântăreaţa la sitar Anoushka Shankar şi Zürich Chamber Orchestra . Alături de ei, percuţionistul şi compozitorul austriac, stabilit la Londra, Manu Delgado – tobă hang şi percuţie. Conncertmaistru: Willi Zimmermann
Manu Delgado
În program:
M. Delago – Down to the summit
A. Shankar – Voice of the moon
A. Shankar/M.Delago – Maya
A. Shankar – Flight şi Buleria con Ricardo
M. Delago – Two Handsful of Sound, Bigger Than Home, Secret Corridor, Wandering around
A. Shankar – Monsoon
N. Sawhney – River Pulse
A. Shankar – Traveller, Mahadeva
Anoushka Shankar este o cântăreaţă la sitar şi compozitoare britanică, de origine indiană. Este fiica compozitorului şi maestrului de sitar Ravi Shankar, care avea 61 de ani când s-a născut ea, şi sora vitregă a cântăreţulu americani Norah Jones (pe numele real Geetali Norah Shankar).
S-a născut la Londra şi şi-a trăit copilăria între capitala Marii Britanii şi Delhi. În adolescenţă a trăit la Encinitas, California şi a urmat cursurile de la San Dieguito High School Academy. A avut prima apariţie în public la vârsta de 13 ani, în 1995, la Siri Fort în New Delhi, într-un concert pentru celebrarea tatălui ei. A înregistrat trei albume de muzică clasică indiană şi a decis să devină solist concertist în afara ansamblului tatălui său.
Zurich Chamber Orchestra
A făcut turnee în toată lumea, susţinând în jur de 50-60 de recitaluri pe an. În 2005 a lansat al patrulea album, Rise, compus şi produs de ea, care i-a adus o nominalizare la Grammy în categoria cea mai bună muzică internaţională contemporană. În 2006 a fost primul artist indian care a cântat la Premiile Grammy, interpretând melodii din acest album. A apărut de multe ori ca artist inviat alături de Sting, Lenny Kravitz, Thievery Corporation şi Nitin Sawhney. Recent, Shankar a colaborat cu Herbie Hancock la ultima înregistrare a acestuia, The Imagine Project, şi cu Rodrigo y Gabriela, la albumul Area 52.
A cântat în duet cu violonistul Joshua Bell, cu violoncelistul Mstislav Rostropovich şi cu flautistul Jean-Pierre Rampal, atât la sitar, cât şi la pian.
A fost, de asemenea, solistă în Concertele nr. 1 şi 2 de Ravi Shankar, evoluând de multe ori sub bagheta unor dirijori legendari, ca Zubin Mehta. În 2009 a cântat la sitar, alături de Orpheus Chamber Orchestra, la premiera Concertlui nr.3 pentru sitar şi orchestră, compus de tatăl ei, iar în 2010 a cântat prima Simfonie pentru sitar şi orchestră a lui Ravi Shankar, cu London Philharmonic Orchestra la London's Royal Festival Hall.
Baritonul Thomas Hampson
Christoph Eschenbach
În aşteptarea baritonului Thomas Hampson
În seria Mari Orchestre ale Lumii, va evolua, la Sala Palatului, la ora 20:00, Orchestre National de France, dirijată de Christoph Eschenbach. Solist: baritonul american Thomas Hampson.
În program:
Mahler – Cinci lieduri din ciclul „Rückert Lieder”: “Blicke mir nicht in die Lieder!”, „Ich atmet’ einen linden Duft”, „Ich bin der Welt abhanden gekommen”, „Um Mitternacht” (At midnight), „Liebst du um Schönheit”
Mahler – Simfonia a V-a în do diez minor
Orchestre National de France
Impecabila orchestră franceză, avându-l la pupitru pe Christoph Eschenbach
Creată în 1974, Orchestre National d’Ile-de-France primeşte fonduri de la Consiliul Regional al Ile-de-France şi de la Ministerul Culturii. Principala ei misiune este să aducă muzica simfonică mai aproape de publicul aflat în regiunea Ile-de-France şi, în principal, să atragă tinerii.
Formată din 95 de muzicieni permanenţi, orchestră susţine în jur de 100 de concerte pe stagiune, oferind spectatorilor o varietate largă de programe din trei secole de muzică, de la marile simfonii la muzică nouă, de la baroc la o multitudine de expresii moderne ale muzicii (Lenine, Pink Martini, Craig Armstrong, Paolo Conte, Nosfell). Orchestra însăşi este inovatoare, creând aproximativ o sută de bucăţi contemporane în ultimii 15 ani, precum şi un festival propriu numit Ile de decouvertes.
Enrique Mazzola este dirijorul principal şi directorul muzical al Orchestre National d’Ile-de-France, începând cu septembrie 2012, el urmându-i lui Yoel Levi, cel care a contribuit, timp de şapte sezoane, la coeziunea muzicală şi creşterea exigenţei calitative.
Orchestra îşi dedică misiunea şi timpul pentru a atrage, în principal, un public tânăr. În ultimii ani, a dezvoltat numeroase scheme ambiţioase şi entuziaste, cum ar fi workshopuri „în culise” şi oportunitatea de a cunoaşte artişti importanţi, dar şi concerte educative şi spectacole muzicale.
Concertul Cântați cu și recentul The Child and the Spells, de la Salle Pleyel, a reunit mii de tineri cântăreți.
O colecție de CD-uri pentru tineri a fost lansată în aprilie 2010 (primele două titluri: Robert Pig și Princess Kofoni), iar în 2012 a fost lansat audiobook-ul Prima dată m-am născut, în parteneriat cu editura Gallimard.
Unul dintre cei mai apreciaţi pianişti şi dirijori ai ultimelor decenii ale secolului XX şi ai începutului de secol XXI, Christoph Eschenbach este un nume de primă mărime în lumea muzicală internaţională, consacrându-se drept un muzician complet şi complex.
Născut în 1940 la Breslau, Germania (astăzi Wroslaw, Polonia), Christoph Eschenbach, care a trecut printr-o copilărie nefericită, în care şi-a pierdut ambii părinţi, a început studiul pianului sub îndrumarea mamei sale adoptive (verişoara mamei sale). De altfel, Christoph Eschenbach avea să se remarce mai întâi ca pianist, calitate în care a câştigat numeroase premii la concursuri prestigioase, precum Clara Haskil de la Vevey (Elveţia), şi a realizat mai multe înregistrări discografice. În paralel cu activitatea pianistică, Christoph Eschenbach a început şi o apreciată carieră de dirijor, perfecţionându-se cu George Szell şi avându-l ca mentor pe Herbert von Karajan. După câteva angajamente cu orchestre de nivel mediu, Christoph Eschenbach îşi începe ascensiunea ca dirijor la pupitrul prestigioasei Tonhalle Orchester Zürich, între 1981 şi 1988, pentru ca apoi să câştige recunoaşterea internaţională ca dirijor şi director artistic al unor ansambluri simfonice, precum Huston Symphony Orchestra, Chicago Symphony Orchestra, Orchestre de Paris şi, mai recent, National Symphony Orchestra din Washington.
Baritonul american Thomas Walter Hampson evoluează pe cele mai mari scene ale muzicii internaţionale, de Operă sau de Concert, şi are la activ peste 170 de înregistrări.
Repertoriul său de operă include mai mult de 80 de roluri, printre care şi în Don Giovanni de Mozart, Guillaume Tell şi Bărbierul din Sevilla de Rossini, Hamlet de Ambroise Thomas sau Evgheni Oneghin de Ceaikovski.
Rolurile sale exemplare sunt Posa din Don Carlo de Verdi, Germont din La Traviata, rolurile titulare din Macbeth şi Simon Boccanegra, dar şi Amfortas din Parsifal de Wagner şi Scarpia din Tosca de Puccini.
Este unul dintre cei mai importanţi solişti de muzică romantică germană, mai ales compoziţiile lui Mahler şi datorită proiectului Song of America, realizat în colaborare cu Biblioteca Congresului, a devenit “ambasador” al muzicii americane.
Pentru discografia sa extrem de diversă, a obţinut un Edison Award for Lifetime Achievement, patru Echo prizes, Edison Award, numeroase VEB Deutsche Schallplatten, Gramophone Awards şi Marele Premiu al Discului, dar şi şase nominalizări la Grammy Award, fiind odată şi laureat al acestui premiu.
Elisabeth Schwarzkopf a afirmat odată în faţa studenţilor ei că Thomas “este cel mai bun cântăreţ din Europa în momentul de faţă”.
Astă-seară, la ora 19:00, publicul sibian are prilejul să-l asculte pe violonistul Erzhan Kulibaev, laureat al Concursului Internaţional George Enescu de anul trecut, într-un program ademenitor:
Medtner – Canzona în do minor op. 43 I. nr. 1 2. Dans în do minor op. 43 I. nr. 23 şi Canzona în si minor op. 43 II. nr. 1 4. Dans în si minor op. 43 II. nr. 2
Prokofiev – Sonata I pentru vioară în fa minor
Schubert – Sonata pentru vioară în La major D 574
Ravel – Sonata a II-a pentru vioară
Bizet/Waxman – Fantezia „Carmen”
Erzhan Kulibaev
Erzhan Kulibaev, născut în 1986, a intrat la vârsta de 12 ani la Şcoala Specială de Muzică a Conservatorului Ceaikovski din Moscova.A studiat apoi la Colegiul de Muzică Queen Sophia din Madrid și la Salzburg, susținând concerte și recitaluri ca solist al Filarmonicii de Cameră Poloneze, Orchestrei Filarmonice Poznan, evoluând pe scena Teatrului Mariinski sub bagheta lui Valeri Gergiev sau pe scena de la Carnegie Hall. Este laureat al Concursului Internațional Paul Hindemith (premiul I) dar şi a unor concursuri din Lisabona şi Buenos Aires (a doua edişie a Concursului Internaţional de Vioară, prezidat de Shlomo Mintz și al Concursului Henryk Wieniawski (locul al 5-lea). Nu în ultimul rând este și laureat al Festivalului George Enescu, ediţia trecută, secțiunea vioară.
A cântat pe scene renumite, europene şi asiatice, colaborând cu artişti ca Vladimir Ashkenazy, Vadim Repin şi Maxim Vengerov.
Erzhan Kulibaev cântă pe un instrument A. Stradivari "Rode" (1722), încredinţat de Maggini Foundation.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
anoushka shankar
festival george enescu
george enescu
manu delgado
