Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a răspuns întrebărilor fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. 

Fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, a lansat un proiect dedicat ideilor pentru România viitorului. Avangarda, un ciclu de dialoguri cu personalități ale culturii și politicii, transformate într-un podcast care aduce în fața publicului dialoguri neconvenționale despre regretele, compromisurile, pasiunile și ambițiile oamenilor care mișcă România. Primul invitat care a acceptat pariul de a intra în Avangardă a fost Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române. 

”S-ar putea să candidez. Mă tot gândesc...”

Ioan-Aurel Pop, întrebat dacă va candida în 2022 pentru un nou mandat la conducerea Academiei Române, a răspuns: ”Am dreptul să candidez pentru un nou mandat. Și este foarte bine așa. Eu aș limita toate funcțiile publice din țara românească la două mandate de patru ani. S-ar putea să candidez. Mă tot gândesc... Ardeleanul se tot gândește înainte să ia o decizie. Mă tot gândesc, pentru că nu sunt mulțumit de ce am făcut și ce am reușit în acești aproape patru ani, pe de-o parte, și, pe de altă parte, e și o mare apăsare pe umerii mei, pentru că toată lumea se uită la Președinte cu speranțe mari, iar speranțele acestea nu pot fi întotdeauna îndreptățite. Nu depind întotdeauna de... Prin urmare, Academia e o instituție complexă, în care poporul român, cea mai mare parte a lui, are mare încredere și multe așteptări. Și câteodată nu mă simt la înălțimea acestor așteptări. 

Cu privire la o candidatură în politică, iată ce răspunde: 

Ionuț Vulpescu: - Domnule Președinte, știți că s-a vorbit de multe ori în spațiul public despre candidatura dumneavoastră în zona politică. Sunteți tentat de o implicare în spațiul public, în politică?

”Eu nu am nevoie de onoruri politice, pentru că în meseria mea, dacă vreau, stau la masă cu regii, cu voievozii, cu împărații, citind documentele lor, pe care ei le-au atins și le-au semnat”

Ioan-Aurel Pop: - Nu sunt, și vă spun de ce. Am cumpănit foarte mult când aveam 34-35 de ani, după Revoluție și am fost atunci foarte tentat să intru în politică. Dar am reușit ”să mă iau pe seamă”, cum se spune în Ardeal, și să mă gândesc care e menirea mea în lume. Și am constatat că menirea mea e de profesor și de cercetător. 

Eu rămân la părerea că ne-ar merge mult mai bine în România, dacă am face fiecare ceea ce știm să facem cel mai bine. Or noi credem, unii dintre noi, că putem să facem de toate. Eu am în sufletul meu așa o bucurie când le vorbesc studenților și am așa o satisfacție când descopăr într-un document latinesc, de la 1300, că nu știu care personaj de pe solul acesta a ajuns, să zicem, până la Viena și că a dus un mesaj cu el, încât trăiesc cu asta enorm. Eu nu am nevoie de onoruri politice, pentru că în meseria mea, dacă vreau, stau la masă cu regii, cu voievozii, cu împărații, citind documentele lor, pe care ei le-au atins și le-au semnat. Politica e un lucru foarte complicat. Și mulți își închipuie că e simplu. Nu. Politica înseamnă o groază de calități, pe care eu nu le am. Poate le-am avut cândva, când eram mai tânăr, acum nu le am nici din cauza vârstei. Și întotdeauna îmi place să mă retrag când mi-am îndeplinit o misiune și să fac alta, dacă pot, iar dacă nu, măcar să îi îndrum pe alții capabili să facă bine. 

Citește și: Ioan-Aurel Pop: Dacă nu acceptăm că minoritatea trebuie să se adapteze deciziei majorității, ajungem la puterea nemărginită a mulțimii, care e anarhică

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News