Dragoș C. Costache, „zugravul” literar, prezintă o abordare cel puțin atipică asupra literaturii. Un autor care ar putea capta atenția noii generații, mai ales.

Dragoș C. Costache este un autor debutant cu „În tăcerea nopții” - o carte care promite foarte mult și care prezintă o narativă mai rar abordată în țara noastră. Mai mult, el nu se consideră „scriitor”, ci doar un „băiat care scrie”, arătând o modestie aparte în discursul său în fața presei și publicului. 

„În tăcerea nopții” adună numeroase date, experiențe și istorii într-un univers fictiv din perioada interbelică a României. Multe dintre scenariile lui Dragoș ar putea fi idei veritabile de istorie contrafactuală: „Ce ar fi fost dacă...”.

DC News: Cum te-ai simțit în momentul în care ți-ai ținut cartea „În tăcerea nopții” în mâini pentru prima dată și ai văzut-o publicată?

Dragoș C. Costache: E un sentiment ciudat, de bucurie și mirare. Există un anumit gen de bucurie pe care o asociezi doar cu obiectele fizice, un sentiment aparte când vezi ceva ce ți-a ieșit din cap materializându-se într-un obiect fizic.

Problema cu „scriitorii” și „literatura”

DC News: Ce sfat ai pentru alți scriitori care își încep călătoria în lumea publică a literaturii, având în vedere propria ta experiență cu prima carte?

Dragoș C. Costache: Eu am o problemă cu cuvântul „scriitor”. Mi se pare că poți să scrii ani la rând, să ai zeci de cărți la activ și să nu fii scriitor. Și „literatură” mi se pare un termen încărcat. Poate că reticența asta spre cuvinte mari vine și din felul în care ne raportăm noi, în România, o societate care citește puțin spre deloc, la marii scriitori „canonici”, care ne-au dat texte mediocre sau problematice pe care le tratăm cu un respect aproape sacru. Eu cred că scrisul și cititul trebuie să aducă bucurie, că raportul „scriitor”- cititor nu e unul ierarhic ci de egalitate. Ăsta ar fi sfatul meu pentru „scriitori” aspiranți. Să-și vadă rolul ca un „entertainer”, cineva care spune o poveste sau un banc în pauza de țigară, nu ca Sadoveanu.

DC News: Cum crezi că experiența ta personală a influențat sau a contribuit la povestea din carte?

Dragoș C. Costache: Orice scrii o să derive inevitabil din experiența ta. E îndemnul ăla vechi să „scrii ce știi” și mie mi se pare că e un sfat cam degeaba. Nu trebuie să scrii proză autoreflexivă cvasibiografică ca Lavinia Braniște sau Adi Șchiop ca să-ți influențeze experiența scrisul. Cărțile bune se văd că derivă cumva, „curg” din autor, vezi fațete din omul respectiv în ele. Acuma nu zic că a mea e o carte bună, dar cred că sar și eu un pic din pagină, ideologic, ca stil de umor și perspectivă de viață, etc.

DC News: Din informațiile de pe internet, ai călătorit prin Europa. Ai studiat în 2 țări străine. Este obligatoriu pentru un autor să călătorească? Ai putea scrie ceva dacă ai fi închis între 4 pereți?

Dragoș C. Costache: Cred că oricine poate scrie, indiferent de unde vine și pe unde a fost. Sigur ajută o deschidere spre lume, o diversitate de experiențe, cu bune și rele, dar nu cred că e vreo legătură între călătorii și „autorat”. Cum ziceam, oricum o să scrii ce știi că, vorba poetului, „altceva n-a fost”. Important e să fii onest cu tine însuți și poți să scrii și din pușcărie, ca Oscar Wilde.

Despre „În tăcerea nopții” - o ficțiune istorică plasată într-un univers alternativ

 

Sursele de inspirație - România de ieri și cea de azi / „Interbelicul așa cum refuzăm să-l vedem”

DC News: Spune-mi despre „În tăcerea nopții”. Aș dori să aflu cele mai ascunse surse de inspirație și care pasaje sunt desprinse integral din personalitatea ta.

Dragoș C. Costache: „În tăcerea nopții” e o ficțiune istorică plasată într-un univers alternativ, cu propriile sale belele. Sursele de inspirație sunt România de ieri și România de azi. Am vrut să injectez un pic de discurs contemporan, de probleme de azi – statutul minorităților într-o societate destul de înapoiată, inegalitate economică, poziția femeii între muncă și „tradiție”, renașterea unei mișcări de dreapta fascistoide - într-o versiune „alternativă” a societății interbelice. Noi avem acest cult al interbelicului, promovat de mulți ideologi cu ochelari de cal, ca fiind această perioadă idilică a societății românești înainte să vină comuniștii ticăloși. Ei, problema e că dacă te uiți pe date, cât de ticăloși și criminali au fost comuniștii, situația nu era așa roză în interbelic. Sigur o duceai bine dacă te școleai prin vest (ca mine!) și aveai o viață middle class urbană (tot ca mine...) dar la țară se murea de pelagră. Asta e inspirația, interbelicul așa cum refuzăm să-l vedem. Apar și eu pe acolo? Apar, printre rânduri, ca produs progresist liberal al unei societăți urbane de clasă mijlocie care aspiră să lase trecutul „jenant” în urmă.

DC News: Cine este Dragoș C. Costache, autorul cărții „În tăcerea nopții”?

Dragoș C. Costache: Un băiat care scrie. Un zugrav. Cineva care încearcă să scrie mai degrabă maculatură decât „Literatură”, care nu vrea să fie Scriitor cu „s” mare. Vreau să scriu ceva care se citește cu plăcere, dar din care dacă te scremi un pic poate înveți ceva prosocial.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News