Toți oamenii visează și multe culturi au o tradiție bogată de interpretarea viselor. În Egiptul Antic, visele erau înregistrate în hieroglife, în timp ce astăzi poporul Senoi din Malaezia folosește împărtășirea colectivă a viselor ca o modalitate de a-și confrunta anxietatea, îndemnându-se unii pe alții să aducă un suvenir din lumea lor viselor împărtășite: un fragment dintr-un cântec sau un poem. În tradițiile maori și aborigene australiene, visele vii sunt înțelese ca un mijloc de transmitere a mesajelor, poate locația unui aliment special sau a apei. Chantal din Mexic și Kichwa din Ecuador folosesc plante medicinale alături de împărtășirea viselor ca un exercițiu de legătură cu comunitatea. Practicile islamice de împărtășire a viselor, încă înfloritoare, provin din scrierile interpretului de vise din secolul al VIII-lea, Ibn Sirin, pentru care visele oamenilor sfinți și minaretele erau o fereastră către evlavia religioasă a visătorilor, scrie The Guardian. 

Occidentul rațional versus oniricul

Dar, mai recent, practicile de interpretare a viselor au fost din nou abordate de Occidentul rațional, parțial din cauza marginalizării interpretării viselor în tradițiile creștine, dar și din cauza lui Freud. Antonio Zadra, profesor de psihologie la Universitatea din Montreal și coautor al cărții „When Brains Dream: Exploring the Science and Mystery of Sleep” (2021), consideră că această interpretare a viselor și orice mesaje pe care le-ar putea transmite pentru viața noastră de veghe pot fi urmărite. Noua tendință este și o reacție a secolului XX la adresa psihanalizei freudiene. 

”Pentru Freud, visele ne-au trădat dorințele și impulsurile sexuale inacceptabile din punct de vedere social încă din copilărie”, spune Zadra. „În respingerea lui Freud, societatea a respins și ideea de a acorda multă atenție viselor noastre și conținutului lor”, a mai spus acesta.   

Ipoteze despre vise: de la reacții aleatorii la mesaje ale subconștientului

Pentru profesorul Mark Blagrove, care cercetează somnul și visele la Universitatea din Swansea, rolul care ar fi putea fi jucat de interpretarea viselor este exploatat de mass-media modernă: romanele și filmele au împins interpretarea viselor la extrem.

”S-ar putea ca pentru cei din vechime visele să fi fost emoționale, sau amuzate, la fel cum face cinematograful astăzi. Astfel de practici ar fi putut avea un rol în domesticirea umană, deoarece povestitorii captivanți de vise au fost favorizați în sens evolutiv”, a spus Blagrove. 

Punctul culminant pentru mulți pasionați de vise a fost atins în anii 1970, când psihiatrii de la Harvard John Allan Hobson și Robert McCarley au propus ipoteza activării-sintezei. Rapid influentă, această ipoteză a susținut că visele sunt încercarea creierului de a da sens activității aleatorii ale neuronilor care activează trunchiul cerebral în timpul somnului REM. Acest lucru a condus la percepția comună că visele sunt lipsite de sens din punct de vedere științific și psihologic, așa cum explică DeBord. 

”A fost ideea că visele sunt doar aceste răspunsuri aleatorii la activitatea electrică sau, ca să spunem așa, minciunile creierului”, spune DeBord. 

Dar interesul psihanalitic pentru împărtășirea viselor pentru a analiza subconștientul, inițiat de Freud, a fost continuat de psihiatrul elvețian Carl Jung. Pentru Jung, rolul viselor era de a conduce către un „dialog între ego și sine”. Mulți dintre cei care împărtășesc visele de astăzi se identifică cu tradiția ”jungiană”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News