Sloganurile propagandistice lansate la TVR de Valeriu Turcan, despre presa strivită între tabloid și populism, sunt la fel de regulamentare ca salutul „Servesc Patria“, scandat la apelul de seară într-un regiment de Securitate. Ele servesc regimul Băsescu. Dar, ca orice formulă de propagandă, pleacă de la un sâmbure de adevăr. Presa nu arată prea bine.  Modul în care  funcționează astăzi o face extrem de vulnerabilă la manipulări, deci o transformă într-o pradă ușoară în campania electorală din 2012. Trei chifle de presă am numărat într-o singură săptămână. Nu are importanță cum au ajuns pe piață, sau cine a greșit, ci mecanismul care le face posibile.

1. Un bolid aleargă cu 351 de kilometri la oră pe Autostrada Bechtel. Dovada: o înregistrare cu mobilul, pusă pe net. Un polițist și un pilot de curse au încercat să explice că totul e o făcătură: viteza relativă a bolidului, față de mașinile de pe cealaltă bandă, e prea mică etc. Cine să-i asculte, după ce televiziunile, disperate că face concurența un rating mai mare, au difuzat în neștire aiureala...Cauza acestui tip de reacție este economică: în loc să creezi conținut media, să cercetezi și să descoperi  fapte, e mai ieftin să angajezi doi-trei scanatori de net, fără experiență, care să-ți caute ”bombe” prin sutele de ziare din lumea largă sau pe sute de site-uri. Verificarea informațiilor costă, pe de o parte. Pe de alta, nu poți lăsa adevărul să-ți strice o știre bună. Antrenată astfel, mass media va fi ușor de folosit, în campanie, când filmulețele vor goni spre redacții cu 351 km/h .

2. Jumătate dintre câinii maidanezi au leptospiroză, scrie un ziar și aproape toată presa preia informația. Spre seară, omul neagă că a dat interviul, nu doar informația. O fi așa, n-o fi, de ce n-a verificat nimeni, din două surse, înainte să arunce un titlu exploziv pe piață? Ulterior, ceilalți au preluat articolul, tot fără să-și pună nicio întrebare, doar pentru că venea de la un fost ziar de prestigiu. Și dacă ziarul respectiv aruncă o petardă similară, în campanie? ”De ce și-a dat ministrul Cseke demisia”, titrează alt cotidian important. Titlul corect era ”De ce spune Cseke Attila că și-a dat demisia”, întrucât nimeni nu poate garanta că așa au stat lucrurile sau că nu există altă motivație. Ziarele au ajuns o platformă de lansare a unor declarații oficiale, fără niciun fel de critică. Pe vremuri, existau jurnaliști care investigau activitatea miniștrilor și articolele lor făceau prima pagină. Goana după exclusivități ieftine face presa dependentă de oficialitățile dispuse să ofere, direct sau ”pe surse”, aceste exclusivități.

3. Pentru  Catedrala Neamului, guvernul cheltuie 600 milioane de euro, zice DW, iar presa noastră stă de zile în șir să-și bată capul dacă e sau nu utilă această construcție. Și dacă zice DW, ce? Nu puteam să ne punem și noi problema, înaintea nemților? Obediența față de mass media occidentale e altă vulnerabilitate a presei românești: se aranjează un articol, în campanie, și toți îl preiau, ca și când ar fi corect, pentru că așa au scris cei din Vest. Nu mai amintesc că ,în realitate, costul catedralei e diferit de ceea ce spune DW, iar celelalte cifre sunt scoase din burtă, dar până și întrebarea e greșită. Ar trebui să ne gândim dacă această catedrală va fi o realizare arhitecturală sau va fi un kitsch uriaș, care va atrage turiști doar prin dimensiune, ca și Casa Poporului. Că e utilă ne-au răspuns deja nemții, când și-au construit catedralele.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News