"Doamne Iisuse, mamă, astăzi este ultima mea zi. Vin la tine"

"Duminică, s-a apucat de scris, a pierdut toată noaptea cu cărțile. Luni de dimineață, când să se culce, m-a strigat că nu are aer. M-am îmbrăcat repede, mașina era la poartă cu un bodyguard. El singur și-a chemat salvarea. Până să vină salvarea, am coborât cu el. Se auzeau sirenele, dar am plecat cu mașina noastră.

El s-a oprit în dreptul ușii și a zis: "Doamne Iisuse, mamă, astăzi este ultima mea zi. Vin la tine." Și-a desfăcut brațele larg aşa și eu am zis: "Coboară scările." L-am tras cu Lidia. "Urcă-te în mașină repede!" Nu mai putea, era în ultimul hal, dar a avut puterea asta să spună...

"Inima era fărâmiţată"

L-am urcat în mașină, l-am dus la spital. Parcă văd... În camera de resuscitare, acolo la Spitalul Militar, erau zeci de doctori pe el.  Ultima mea imagine a fost când am văzut-o pe asistentă cu aparatul de resuscitare. A intra acolo, l-au sculat în picioare - eu eram pe scaun în dreptul ușii -, s-a uitat, l-au dezbrăcat și numai, gata, numai...

L-au resuscitat de 22 de ori. S-a consumat toată rezerva de atropină şi adrenalină de la farmacia spitalului, toată rezerva de medicamente pentru el! A făcut şi coronografie - inima era fărâmiţată. Chirurgul cardiolog care a stat lângă el, împreună cu alţi doctori tot timpul - era conectat la zeci de aparate, nu am văzut aşa ceva - a venit cu domnul general Țintoiu şi mi-a spus: "Intră, Doina, pentru că tensiunea este 2."

"L-am pupat până a zis doctorul: "Gata, inima s-a oprit de tot"

Am apucat să îmi iau la revedere, dar el nu era conştient, era intubat. I-am spus: "În sfârşit, a venit ziua pe care tu ţi-ai dorit-o!" - pentru că îşi dorea foarte mult să se odihnească. Era tot timpul obosit, se plângea de oboseală tot timpul. "A venit ziua pe care tu ți-ai dorit-o cel mai mult, dar pe noi cui ne laşi?"

Am rămas singure, nu avem pe nimeni altcineva - eu nu am am fraţi. Şi am zis: "Dacă asta este dorinţa ta, du-te liniştit." L-am pupat pe mână, pe picioare, până a zis domnul doctor: "Gata, inima s-a oprit de tot, nu mai are tensiune şi nici puls." A plecat cu mine şi cu Lidia alături, până în ultima clipă", a spus Doina Vadim Tudor, în emisiunea "Povești de Film", cu Mara Bănică.

"El a fost viaţa şi sufletul meu"

"În dimineaţa aia de luni, când am venit acasă de la spital, am intrat în cameră şi erau ziare peste tot întinse. Şi am zis: "El trebuia să meargă astăzi la tipografie. Ce se întâmplă cu noi oare? Ce se va întâmpla? Ce mă fac cu fetele, amândouă la facultate? Ce să fac, încotro să o iau? El a fost viaţa şi sufletul meu, a fost marea mea dragoste şi noi ne-am înţeles foarte bine, în ciuda faptului că era un om recalcitrant şi tot timpul era invers decât zicea lumea. A fost un soţ foarte bun", a mărturisit văduva lui Vadim Tudor, printre lacrimi.

Vezi și:  "Am găsit un porumbel alb în baie". Doina Vadim Tudor, semne din partea regretatului ei soț: "Simt că cineva mă urmărește" 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News