Antena 3 a publicat înregistrări edificatoare despre practicile unor procurori DNA care contrafăceau probe în scopul obținerii condamnării împotriva unor personaje politice. Dovezile erau atât de concludente încât propaganda Statului Paralel care, în alte cazuri se activa imediat pentru discreditarea oricăror critici la adresa DNA, a rămas descumpănită aproape o zi întreagă după faimoasa emisiune. În termeni juridici, înregistrările date publicității constituiau suspiciuni rezonabile sau chiar indicii temeinice cu privire la comiterea unor infracțiuni deosebit de grave. Codul Penal spune foarte clar acest lucru: „producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.” (Art. 268, alin. 2)

Într-un stat normal, probele prezentate la Antena 3 ar fi declanșat pe loc o anchetă penală împotriva celor care au participat la comiterea infracțiunii descrise mai sus. Mai mult, în acest caz se întrunesc cu vârf și îndesat trei din cele  patru condițiile pentru care, de regulă, se dispune arestarea preventivă: 1) încercarea de a influența alte persoane să altereze probe din dosar; 2) exercitarea de presiuni asupra victimei sau martorilor; 3) suspiciuni privind posibilitatea comiterii unor noi infracțiuni după punerea în mișcare a urmăririi penale.

Așadar, reacția autorităților ar fi trebuit să fie cu totul alta decât cea pe care am văzut-o. Niciun parchet nu s-a sesizat din oficiu pentru cercetarea infracțiunii de „producere și ticluire de probe nereale” la DNA Prahova. Nimeni nu s-a autosesizat în privința comunicatului DNA prin care au fost difuzate, cu încălcarea legii, probe dintr-un dosar aflat în desfășurare (publicarea înregistrărilor cu martorul care susținea că vor fi difuzate imagini cu procurorii – probe în dosarul de șantaj deschis ulterior de DNA). Nimeni nu s-a autosesizat pentru faptul că procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au informat pe procurorii DNA Prahova că fostul deputat Vlad Cosma a depus o plângere împotriva lor, fapt care le-a permis acestora să declanșeze anumite audieri pentru a pune în scenă piesa ieftină cu așa-zisul șantaj, care însă era lipsit de obiect din moment ce exista deja o sesizare a autorităților în momentul difuzării înregistrărilor incriminatoare.

Deci cei care ar fi trebuit să intervină primii, cei care ar fi trebuit să înceapă rapid cercetarea penală și eventual să dispună măcar suspendarea din funcție a procurorilor acuzați, astfel încât să nu mai poată interveni asupra probelor incriminatoare, nimeni nu a intervenit. Excepțiile notabile sunt Inspecția Judiciară care a început cercetarea din oficiu și doamna judecător Simona Camelia Marcu, președintele CSM, care a cerut de asemenea Inspecției Judiciare să facă verificările în acest caz. Aceste două excepții nu rezolvă însă decât latura administrativă și disciplinară legată de faptele incriminate în cazul procurorilor DNA. Partea penală, partea legală și chiar partea constituțională rămân în continuare suspendate în liniștea unei tăceri apăsătoare. Cei obligați să intervină tac! Iar tăcerea lor le demască starea de complicitate, de conivență cu procurorii incriminați și, mai mult decât atât, cu modul reprobabil de acțiune care a dezvăluit existența unui sistem abuziv, numit generic cu deja celebra sintagmă de „Stat paralel”.

Așadar, „Statul Paralel” nu este o invenție. El există cu adevărat, iar umbrele sale încep să fie văzute cu ochiul liber. Acum aveți ocazia să îi cunoașteți pe exponenții „Statului Paralel”! Uitați-vă la cei care tac! Uitați-vă la cei care se fac că nu văd puroiul gros care iese din acest buboi al „statului de drept”, atât de invocat în România.

Iar peste toată această tăcere din zona instituțiilor de forță, peste toate tăcerea din parchete, peste toată tăcerea din servicii, se ridică, mai solemnă decât toate, tăcerea președintelui Iohannis – cel care, potrivit Constituției, are obligația de a „veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Cel care numește și revocă procurorii, adică cel care ar pute tranșa cel mai rapid această mare cangrenă formată chiar în inima luptei anti-corupție, tace... Iar tăcerea sa nu poate fi decât complice!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News