Dr. Dr. Walter von Lucadou, cel mai faimos parapsiholog german, a explicat care sunt mecanismele care influențează psihicul uman atunci când îi este impus, de pildă, un comportament ecologic sau un management al calității.

Parapsihologul Walter von Lucadou a explicat care sunt influențele asupra psihicului pe care le exercită un anumit sistem ce-i impune un comportament anume. În acest sens, filosoful Radu Golban a dat exemplul comportamentului ecologic.

„Să vorbim acum despre cum se modifică psihicul unui individ aflat în situația de a lua decizii, și anume sub egida unui sistem care, de exemplu, îi dirijează comportamentul ecologic, măsurându-i amprenta ecologică. Ce efecte are un asemenea control asupra psihicului meu?“, a întrebat Radu Golban.

„Întâi de toate, trebuie să privim lucrurile din perspectivă psihologică. O astfel de perspectivă lucidă ne arată că avem de-a face cu o măsură disciplinară. Așa procedează și părinții când evaluează comportamentul copiilor lor. Am constatat că mulți părinți recurg la punctaje. Dacă copiii au fost cuminți, primesc puncte în plus.

Dacă n-au fost cuminți și au făcut o prostie, li se scad puncte. În funcție de acest punctaj primesc mai multe sau mai puține dulciuri, au voie sau nu să meargă la cinema. Mă rog, azi nu mai merg atât de mult la cinema, ci petrec timp pe internet. Dar avem de-a face cu măsuri disciplinare. Și se pune întrebarea: care e filozofia din spatele acestor măsuri? Iar psihologia ne învață de mult că omul poate fi condiționat. Să ne gândim la câinele lui Pavlov. Sau la cutia lui Skinner. Întregul rigorism al behaviorismului promovat de Skinner se bazează pe faptul că omul este condiționat, că poate fi antrenat și influențat în comportamentul lui. Obiectiv vorbind, nu e neapărat ceva rău. În orice școală, copiii sunt recompensați ori sancționați. Din fericire, în ziua de azi pedepsele nu mai sunt atât de dure, pentru că s-a constatat că recompensele sunt mult mai utile decât sancțiunile. Dar, în definitiv, măsurile luate acum de statul chinez sunt măsuri disciplinare.

E drept că noi avem un sistem complet diferit. La noi, educația copiilor e asigurată de părinți și de școli. Școli de stat, firește, dar există și școli private. Dacă nu am condiționa experiențe, n-am putea să învățăm nici tehnici culturale ca scrisul, cititul, condusul, cântatul la pian. În cazul acestor tehnici, e necesar să exersăm și să ni se spună când a fost bine și când nu. Astfel, obiectiv vorbind, aveam de-a face cu o metodă educațională. Întrebarea e însă cât de departe poate merge educația asta și cât spațiu de manevră îi răpește omului. Iar la noi lucrurile stau așa: când copiii devin adulți, li se permite să decidă singuri cum vor să fie condiționați mai departe, dacă vor, de exemplu, să facă studii sau specializări etc.

Cu alte cuvinte, această muncă educațională de condiționare se încheie la o anumită vârstă, pentru că se presupune că atunci omul trebuie și poate să decidă singur încotro o apucă, care-i sunt țelurile în viață etc. Întrebarea este – atât în ce privește sistemul nostru educațional, cât și sistemul social – dacă asemenea metode de condiționare behavioriste sunt de ajuns a) pentru a produce o societate bună și b) pentru a-l face pe om fericit. Și, după părerea mea, aceste metode sunt, din anumite motive, neadecvate. De fapt, ele au efect contrar“, a precizat Walter von Lucadou.

CITEȘTE ȘI     -    EXCLUSIV  Sistemul creditelor sociale din China, aplicat în Europa. Parapsiholog: Greu de înțeles pentru noi. Cineva mi-a spus că nu s-a simțit nicăieri mai liber decât în China

Managementul calității, dezavantajos în anumite domenii

„Aș vrea să vă dau un exemplu foarte relevant, în prezent, pentru toate domeniile societății. E vorba de așa-numitul management al calității. E vorba de o metodă de condiționare prin care orice firmă sau orice companie primește, contra cost, un atestat, pe baza căruia este încadrată într-un clasament. Întâlnim și aici un sistem de puncte foarte asemănător cu cele utilizate în cazul controlului social. Metodele sunt aceleași. Întrebarea este: contribuie aceste sisteme la îmbunătățirea calității? Nu întotdeauna, ceea ce voi demonstra printr-un exemplu care mi se pare concludent. Eu sunt un adevărat fanatic al calității. Fac lucrurile cât pot de bine, îmi pregătesc textele cu acribie, nu precupețesc nimic. Dar tocmai pentru că țin atât de mult la calitate, cred că în unele domenii managementul calității nu e avantajos, ba dimpotrivă. N-aș urca niciodată într-un avion a cărui stare tehnică n-a fost verificată în prealabil. În cazul unui asemenea aparat tehnic, n-ai voie să uiți nimic.

În aviație, un asemenea sistem de puncte e indispensabil. Și, evident, niciun om nu e perfect. Iar dacă uiți să strângi un șurub, riști, poate, o catastrofă. Acum o să dau alt exemplu, dintr-un domeniu pe care-l cunosc întrucâtva. Mulți ani, am fost supervizor voluntar la un cămin de bătrâni. Am discutat acolo cu multe infirmiere și infirmieri, care mi s-au plâns de acest management al calității care le-a fost băgat pe gât, ca să zic așa. În special cei mai motivați dintre ei, care se dedicau cu trup și suflet îngrijirii vârstnicilor, erau pur și simplu derutați și atât de copleșiți de hârțogărie, încât nu mai reușeau să-și desfășoare munca propriu-zisă. Le-am cerut odată un manual. Nici nu vă imaginați cum arăta. În acel manual existau o mulțime de reguli: când efectuați o vizită la o persoană care necesită îngrijire, mai întâi trebuie să sunați, apoi trebuie să așteptați, pentru că persoanelor în vârstă le ia mult să ajungă la ușă. Așa ceva e la mintea cocoșului. Apoi, scria unde trebuie atârnate cârpele de spălat. Cele mai banale lucruri, pe care orice îngrijitor care a făcut un curs de formare le știe pe dinafară. Și cu astfel de măsuri, care trebuie bifate, se pierde atât de mult timp, încât nu mai rămâne timp tocmai pentru partea esențială a îngrijirii, pentru relațiile interumane, care sunt neglijate. Din ce cauză sunt neglijate?“, a întrebat parapsihologul.

„Din cauza tuturor sarcinilor care trebuie bifate“, a replicat Radu Golban.

„Nu, din cu totul alt motiv. Trebuie să gândim psihologic. Sunt neglijate pentru că acest management al calității reprezintă un vot de neîncredere la adresa angajaților. Ei nu sunt crezuți că își îndeplinesc sarcinile cum se cuvine. Iar asta are consecințe psihologice. Dacă sunt suspectați mereu că nu-și fac bine treaba – oricât de dedicați ar fi –, calitatea muncii lor scade. Trebuie să gândim mereu out of the box. Ești tentat să zici: e foarte bine că totul e verificat și făcut cum trebuie, într-un interval de timp nu prea lung.

Problema este neîncrederea care se ascunde în spatele acestor cerințe. Asta e cu totul altă poveste. Nu e vorba de o mărime locală. În teoria cuantică generalizată, o asemenea  mărime este numită „observabilă locală“. Există lucruri care sunt stabilite în detaliu. Lucruri care merg de la sine și nu trebuie să exagerăm în cazul lor. Dar încrederea e cu totul altceva. Ea nu poate fi impusă, prescrisă. E ceva ce trebuie să ia naștere într-un sistem, poate ea există dinainte și trebuie cultivată. Știți cum e în politică. Dacă un politician a pierdut încrederea electoratului, poate să facă ce vrea; la fiecare măsură pe care o ia, oamenii vor spune: „Ăsta nu vrea decât să se îmbogățească.“ Sau: „Îi stă gândul la altceva.“ Această neîncredere e prezentă în societatea noastră și e o adevărată problemă.“, a spus parapsihologul Walter von Lucadou.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News