ÎCCJ a sesizat CCR privind modificările la Codurile penale

Una dintre cele mai importante nemulțumiri ale judecătorilor ÎCCJ se referă la absența unui prag rezonabil pentru infracțiunea de abuz în serviciu așa cum a cerut CCR. Aceasta se adaugă la lipsa unui mecanism efectiv de control a informațiilor clasificate în camera preliminară și la procedura de contestare a probelor obținute de SRI.

Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul de modificare a Codului de procedură penală în forma venită de la Guvern, respingând toate amendamentele formulate, inclusiv cele de la Senat.

S-au înregistrat 168 de voturi pentru, 75 - împotrivă şi 20 de abţineri. Proiectul introduce, între altele, un articol nou, care a fost controversat, referitor la înregistrările obţinute din activităţi specifice culegerii de informaţii.

Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, a declarat după vot:

„V-am spus că această problemă este controversată, că nu există 3 juriști care să cadă de acord asupra ei, că nici deciziile Curții Constituționale n-au mers până la capăt să spună: „da, e nevoie de un prag, punem această prescripție în dispozitiv și pragul trebuie să fie de această valoare”. Decizia lasă, oarecum, larghețe parlamentarilor să decidă, ceea ce s-a și întâmplat.”

Comunicatul ÎCCJ:

„La data de 11.04.2023, ora 16.00, constituită în Secții Unite, în conformitate cu prevederile art.27 lit.b) din Legea nr.304/2022 privind organizarea judiciară, având în vedere dispozițiile art.146 lit.a) din Constituția României, republicată și art.15 alin.(1) din Legea nr.47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii legilor, înainte de promulgare, sub următoarele aspecte:

În ceea ce privește proiectul de lege privind modificarea Codului penal:

– neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 3 (art. 297 alin. 1 C. pen.) și art. I pct. 4 (art. 298 C. pen.) și art. V din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative (PL-x
nr. 245/2023), în raport cu prevederile constituționale ale art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României, ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept precum și ale art. 1 alin. (5), conform cărora respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie, precum și în componenta sa referitoare la claritatea legii.

– neconstituționalitatea dispozițiilor art. III pct. 1 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative (PL-x nr. 245/2023) în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) și art. 1 alin. (5) raportat la art. 61 alin. (1) și la art. 126 alin. (3) din Constituție.

În ceea ce privește proiectul de lege privind modificarea Codului de procedură penală:

– neconstituționalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x 246/2023) privind art. I pct. 17 (art. 1391 din Codul de procedură penală) în raport de prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (4) sub aspectul caracterului obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional, ale art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, precum şi ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii;

– neconstituționalitatea art. I pct. 1 [art. 9 alin. (5) din Codul de procedură penală], art. I pct. 19 (art. 1451 din Codul de procedură penală), art. II, în raport de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul exigențelor privind
calitatea legii;

– neconstituționalitatea art. I pct. 38 [art. 345 alin. (11) din Codul de procedură penală] în raport de prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil

– neconstituționalitatea dispoziţiilor art. I pct. 34 [art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală] în raport de prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 1 alin. (3) referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cele ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor;

– neconstituționalitatea dispoziţiilor art. I pct. 62 [art. 595 alin. (11) lit. b)] din Codul de procedură penală în raport de prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (3) şi alin. (5).”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News