Se pregătește pentru o candidatură de toamnă-iarnă, când ar avea nevoie de voturi din toate bazinele electorale, ca să facă 51%? Poate da, poate nu. Fără jocuri în deplasare, doar pe teren propriu, cu sparring-partners, e greu de crezut că ar putea rezista cele două reprize din finală. Deci, strategia e bună, fie pentru consolidarea poziției din fața Grădinii Cișmigiu, fie pentru asaltul de pe Dealul Cotrocenilor.

În oricare dintre variante, însă, are nevoie de rezultate favorabile. Ori, principala problemă cu care se confruntă bucureștenii nu e una de Gazeta matematică, ci una legată de trafic. Aglomerația sufocă orașul și, din experiența altor metropole, vedem că transportul public e singura soluție. Sigur, pasajele rutiere și semafoarele inteligente ajută la fluidizarea circulației, centura ar  prelua o parte din povară, dar două-trei milioane de automobile care pornesc la aceeași oră dintr-o parte în alta a orașului nu încap, totuși, în nicio ecuație. Deși e un politician tânăr, Nicușor e prea bătrân ca să mai prindă în funcție sfârșitul lucrărilor la liniile de metrou care ne-ar aduce în Europa civilizată. Pasajele rutiere, am văzut că se ridică în ritmul în care s-au construit piramidele, acum 5000 de ani- nici de aici nu va veni salvarea.

Greul cade pe STB, cu benzi dedicate, care s-ar putea dovedi un pariu câștigat, dacă ar avea continuitate, traversând orașul fără blocaje, dacă te-ai putea baza pe autobuzul care ajunge la ora fixată în stația din dreptul blocului tău. Pe inelul median există deja o bandă dedicată suprapusă liniilor de tramvai din mijlocul bulevardelor. Pe axa nord-sud există spațiu pentru ”dedicații”, dar în vestul Capitalei se rupe filmul, sau mai degrabă se transformă într-o tragi-comedie.

La începutul secolului, prin 2002-2003, Cronica Cârcotașilor făcea senzație cu o emisiune filmată pe B-dul Timișoara: pe linia de tramvai, între șine, primarul plantase iarbă. Probabil, prin această inovație edilii puteau raporta că spațiul verde nu s-a diminuat, deși au fost rase atâtea parcuri, după 1989. Stropirea florilor fiind o afacere bănoasă, gazonul dintre șine a fost protejat ulterior de primari mai ceva ca o floare de colț.

O curiozitate, de care râdeau Cârcotașii, a devenit între timp corectitudine politică, dacă nu ideologie. Nicușor a câștigat primul mandat cu votul celor care doreau ”mai multă iarbă”.  Vor înțelege ecologiștii că, blocând transportul public, spațiul verde dintre șine generează poluare, nu ozon? Primarul de sector, reales fiindcă a plantat floricele pe Bdul Drumul Taberei, va putea fi convins să accepte o astfel de bandă dedicată, mai ales că îi strică aranjamentul cu stropitorile și ar trebui să le dea altceva de făcut celor de la salubritate?

Să vedem, deci, cum va desena noul-vechiul primar traseul liniilor rapide, cum va negocia cu noul-vechiul primar de la Șase, și mai ales cum va explica alegătorilor USR din Timișoara schimbarea politică de pe bulevardul cu același nume.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News