Jeremy Clarkson  a fost huiduit de public în Marea Britanie. Boc și Băsescu au încasat-o, la noi. Sunt diferențe și asemănări între cele două cazuri.

Clarkson a luat-o peste bot imediat ce a luat-o razna. S-ar putea să fi încercat, ca multe vedete , să șocheze, să fie altfel.  A fost...de porc. Societatea l-a amendat moral, omul a retractat, printr-un prieten, care a spus că n-a vrut... bla, bla, bla. Mai grav ar fi ca, de fapt, Clarkson să fi spus ceea ce gândesc bogații acestei lumi. Au apărut roboții, nu prea mai avem nevoie de sclavi, ce-ar fi să mai rărim puțin rândurile sărăcimii? Tot ne  încurcă în trafic când turăm Veyronul, între două cluburi exclusiviste. În timpul comunismului, am crezut că faza cu regina Franței, care propunea celor fără pâine să mănânce cozonac, era o invenție a propagandei republicane. Jeremy mă face să cred că există un sâmbure de adevăr în povestea cu pricina.

La fel și Băsescu. Să iasă în mulțime crezând că scapă fără înjurături...Ce și-o închipui, că-l vor aplauda oamenii, ca la Convenția PDL? Ce diferență e între obsesia lui Boc de a lăsa oamenii fără serviciu și propunerea lui Clarkson?

Totuși, huiduielile de Ziua națională nu mi se par  în regulă. N-ai de ce să vii la o sărbătoare ca să înjuri. Ai zilnic câte un prilej. De ce nu mergi la mitingul profesorilor, care se desfășoară non-stop, în față la Minister? De ce nu ai venit la mitingul sindical din Piața Parlamentului, la moțiune, să protestezi când era cazul?

Unora le e frică să nu  fie păcălit publicul cu manifestații aranjate, ca pe vremuri, așa că încearcă să-și facă auzite protestele. Vezi să nu mai creadă cineva în popularitatea debordantă a regimului! Ce bine i-ar prinde Opoziției ca televiziunile să se întreacă, toate, în osanale. Ar fi cea mai bună anticampanie electorală posibilă.

Cert este că o mână de ajutor primesc zilnic, Antonescu și Ponta, chiar  de la Boc. N-am văzut ipocrizie mai mare ca a politrucului de la Palatul Victoria. N-a declarat ziua de vineri nelucrătoare, deși era clar că toată lumea își va lua liber, să facă punte cu week-endul. Chipurile, spun unii, a făcut jocul multinaționalelor care nu mai trebuie să-și plătească angajații dublu, dacă vor să mențină producția/vânzările. Ete sanchi! Omul a rămas încremenit în proiect. Nu-i spune cineva să o cotească, merge înainte până dă cu capul în zid.

Așa, ca idee de normalitate, îi ofer modelul suedez, că tot ne propunea să avem excedent bugetar, ca nordicii. În 1996 sau 1997, m-am nimerit la Stockholm, în plină criză. Căzuse coroana (moneda, că ăia nu sunt fraieri să renunțe la monarhie), se prăbușea statul prosperității. Asta în ziare, că pe străzi oamenii păreau destul de prosperi. Și, fiindcă, în acea vară excepțională, temperatura ajunsese la 28 de grade, din cauza capriciilor vremii, guvernul a decretat  vinerea zi nelucrătoare, ca să se bucure oamenii de o minivacanță ”tropicală”, la ei acasă. Evident că urmau să lucreze sâmbăta următoare, dar nu era nicio problemă. Iarnă aveau tot anul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News