Pentru a te apăra de răceli, de crize reumatice, de migrene sau de afecţiuni respiratorii sau sinuzită, hreanul este ceea ce cauţi.

Originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, hreanul este o legumă perenă, de culoare alb-gălbuie, cu aromă şi gust picant, folosită în condimentarea mâncărurilor, industria conservelor şi nelipsită în pregătirea murăturilor.

În vechime hreanul era prețuit pentru calitățile sale vindecătoare. Astăzi îl folosim mai mult pe post de condiment alimentar. Este un leac ieftin și la îndemână, care se administrează atât intern, cât și extern. Iată cum folosim hreanul ca medicament.

Din rădăcina de hrean se fac tincturi, sirop, vin, oțet, făină sau macerat. Noi îți spunem cum folosim hreanul ca medicament.

Tinctura de hrean. Se dau prin răzătoarea fină rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb alimentar (80 de grade). Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon.

Siropul de hrean. Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud.

[citeste si]

Vin tonic. Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează.

Făină de hrean. Rădăcinile de hrean se taie cubuleţe şi se pun pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate se macină cu râşniţa de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean, care se foloseşte în obţinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrată ca atare.

Oţetul de hrean. Se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Se toarnă deasupra oţet de mere cu miere, până ce lichidul acoperă hreanul. Se lasă să se macereze într-un loc cald, timp de zece zile, după care se scoate din sticlă câte puţin lichid, care se utilizează pentru aplicaţii externe.

HREANUL ca medicament intern

Împotriva guturaiului, a tusei – se iau 5-6 linguriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: trei linguriţe de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Bronşita cronică şi acută, astmul – se ameliorează prin consumarea zilnică a 3-4 linguriţe de hrean ras, simplu sau în combinaţie cu morcov dat prin răzătoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.

Este adjuvant în tuberculoza pulmonară. În acest caz se administrează zilnic, după mesele principale, câte 3-4 linguriţe din tonicul pe bază de hrean descris mai sus.

Polipii uretrali – se iau zilnic câte 4 linguriţe de tinctură de hrean, dizolvate în puţină apă.

Nasul înfundat (rinita cronică) – se consumă hrean ras: 2-4 linguriţe pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzită.

HREAN - Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

A nu se administra copiilor.

Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.

De asemenea, se manifesta prudenta la persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita hiperacida; abuzul de hrean poate duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase; in uz extern trebuie folosit cu prudenta la persoanele cu pielea sensibila pentru a nu produce alergii si iritatii ale pielii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News