Mecanismul prin care Mona Lisa a devenit cea mai apreciată, privită, cântată și descrisă, sau chiar parodiată pictură din lume  a fost declanșat odată cu furtul lucrării, în 1911. Înainte, era doar una dintre miile de opere de artă din muzeu, scrie smithonianmag.com. În catalog, figura cu un preț de 7 ori mai mic decât al unui portret de Rafael.  Dispariția tabloului a fost constatată abia după 24 de ore. Dar căutările au ținut, doi ani, pagina întâi. Poliția i-a bănuit și arestat pe Picasso și pe Apollinaire, ulterior exonerați de orice vină. Ziarele au publicat mii de reproduceri. După ce a fost recuperată, în Italia, a fost expusă la Florența, Milano și Roma. În prima zi de la întoarcerea la Luvru, 100.000 de oameni au venit să o vadă.

Notorietatea, asigurată

Publicitatea de care s-a bucurat Mona Lisa a transformat tabloul într-o ”icoană” a lumii moderne. Publicul apreciază imaginile familiare, așa se explică de ce au efect reclamele. Nu mai amintesc asocierile pozitive.

Hillary Clinton se află de două decenii pe prima pagină.  A fost puternic implicată, în activități sociale, când era prima doamnă a Americii, era cât pe ce să-i smulgă nominalizarea lui Obama, a avut două mandate în Senat și un rol important în politica internațională, ca secretar de stat. Numele Clinton este cunoscut, ca și al lui Bush. Mecanismul a funcționat la alegerea fratelui mai mare, care a beneficiat de notorietatea tatălui,  cel de-al 41 președinte SUA.

Premieră în politică

În plus, față de Jeb Bush, Hillary ar putea beneficia și de efectul ”am fost acolo”. Apetitul oamenilor pentru premiere nu trebuie neglijat. Am fost acolo când America a trimis primul om pe Lună, când s-a stabilit recordul de viteză la Indianapolis, când a ieșit prima oară președinte o femeie. Cei care își doresc să trăiască un astfel de moment, ar putea acționa în consecință.

Evident, alegerea se va face în funcție de multe alte criterii: nevoile pe care le au alegătorii, mesajele din campanie, opțiunile politice, mersul economiei, implicarea mașinăriei de partid, evaluarea mandatului Obama, modul în care candidații vor reuși să atragă electoratul indecis etc.

Lupta pentru nominalizare, efect pozitiv

Dar, până în toamna anului 2016 e cale lungă. Nu este exclus ca un outsider să răstoarne calculele. În 2008, Obama și Clinton s-au luptat pentru nominalizare, mult după ce McCain era desemnat din partea republicanilor. Campania internă a democraților a dominat mass media și i-a asigurat un start lansat viitorului președinte. Acum, se pare că republicanii se vor bate în prelungiri, în vreme ce Hillary nu are un adversar puternic  în propriul partid.

Iar Rand Paul, care s-a înscris în cursă pentru nominalizare, propune o președinție altfel. ” Am venit să ne luăm țara înapoi” este sloganul său ( de la politicieni și de la corporații, după cum susține republicanul).  Notorietatea lui nu se compară cu cea a lui Bush sau Clinton, dar dacă electoratul vrea o premieră?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News