Cu ani în urmă, inducerea hibernării în mod nenatural ar fi părut imposibil. Ştiinţa a progeresat şi, odată cu ea, au fost făcuţi şi primii pași în această direcţie. Concret, oamenii de știință de la Universitatea Washington din St. Louis, SUA, au reușit să simuleze starea de hibernare controlată la șoareci de laborator prin intermediul ultrasunetelor.

Cu ajutorul ultrasunetelor s-a acționat asupra unei regiuni-ţintă din creier, iar rezultatul a fost uimitor. Rozătoarele s-au oprit imediat din orice activitate, inima a început să bată mai încet, temperatura corpului a scăzut iar animalele au intrat în faza de somn. Somn care a durat mai mult decât în mod normal. După ce s-au trezit, soarecii şi-au reluat obiceiurile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, scrie The New York Times.

Nu se știe pentru moment de ce ultrasunetele au acest efect asupra creierului rozătoarelor, însă cercetătorii au descoperit că o proteină  este receptivă la acestea: TRPM2. Când rozătoarele au fost manipulate genetic, pentru ca nivelul acestei proteine să scadă, atunci nici somnul sau hibernarea nu au mai apărut, chiar dacă subiecții erau ”împroşcaţi” cu ultrasunete, după cum se arată într-un raport publicat de Nature Metabolism.

Reducerea de oxigen ar creşte speranţa de viaţă

Restricţia continuă a oxigenului, echivalentă cu ceea ce ar însemna să trăieşti la o altitudine de aproximativ 5.000 de metri, este asociată cu o longevitate crescută la şoarecii de laborator, evidenţiind posibilul său potenţial anti-îmbătrânire, potrivit unui studiu publicat în revista "Plos Biology".

S-au efectuat experimente pe şoareci crescuţi pentru a îmbătrâni mai repede decât alţi şoareci, prezentând în acelaşi timp semne clasice de îmbătrânire la mamifere în corpul lor. Oamenii de ştiinţă au comparat speranţa de viaţă a şoarecilor care trăiesc în niveluri normale de oxigen din atmosferă (aproximativ 21%) cu cea a şoarecilor care, la vârsta de 4 săptămâni, au fost mutaţi într-un mediu cu o proporţie mai mică de oxigen (11%, asemănător cu ceea ce se experimentează la o altitudine de 5.000 de metri).

Ei au descoperit că şoarecii din mediul cu restricţii de oxigen au trăit cu aproximativ 50% mai mult decât şoarecii cu niveluri normale de oxigen, cu un timp de înjumătăţire de 23,6 săptămâni faţă de 15,7 săptămâni. De asemenea, şoarecii care au fost lipsiţi de oxigen au avut un debut întârziat al deficitelor neurologice asociate cu îmbătrânirea. Aceste rezultate susţin potenţialul anti-îmbătrânire al restricţiei de oxigen la mamifere, inclusiv la oameni. Totuşi, vor fi necesare mai multe cercetări pentru a clarifica beneficiile sale potenţiale, precum şi pentru a determina mecanismele moleculare prin care funcţionează.

Mai multe informaţii aici

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News