Protestele ”altfel” sunt un pericol pentru democrație? Ce este mai periculos: borcanul de muștar aruncat pe mașina unui demnitar, întreruperea conferinței de presă a unui partid sau atacarea unui lider politic la biserică sau restaurant, în timpul nunții?

Într-o democrație sănătoasă, mișcări gen #rezist dau sarea și piperul sau, dacă vreți, muștarul vieții politice. Pentru a se face auzite, grupuri de mici dimensiuni folosesc tehnicile de gherilă ale marketingului politic: se leagă cu lanțuri de șinele de tren în calea rachetelor Pershing, amplasate în Germania ca rispostă la URSS, se urcă pe Arcul de Triumf ca să închidă centralele nucleare etc. Presiunile exercitate de astfel de grupuri nu au împiedicat mainstreamul să ia decizii conform responsabilităților atribuite de istorie. NATO și-a instalat rachetele, ceea ce a dus la înfrângerea  URSS și la unificarea Germaniei. Franța și-a continuat programul nuclear, o victorie importantă în lupta cu gazele de seră, model pentru alte țări până în prezent. Că au fost sau nu sponsorizate de ruși ori de petroliști arabi, mișcările de stradă amintite au avut un rol pozitiv, prin presiunea exercitată asupra autorităților, fie pentru găsirea unor alternative,  fie pentru urgentarea unor soluții.

Ați face cunoscut programul, a promova idei prin mijloace mai puțin obișnuite, e bine pentru democrație. Câtă vreme mișcarea #rezist acționează pentru promovarea propriilor lozinci/sloganuri se pot înscrie în regulile jocului democratic și muștarul vărsat pe capotă și vopseaua de pe trepte.

Însă, când operațiuni de comando atacă adversarul politic cu scopul de a  împiedica manifestările sale publice, a comunicării cu societatea, putem vorbi de tehnicile cu care naziștii au preluat, prin forță, puterea?  Agresivitatea mesajelor, care solicită anihilarea adversarilor, ura folosită ca armă politică și mai nou  reducerea la tăcere prin forță. În aplauzele mass media sistemiste, un fel de comando a vrut să împiedice un partid politic să susțină o conferință de presă. Unii dintre cei care luptă astăzi cu ciuma roșie (lozincă preluată din arsenalul propagandei naziste) vor să bage pumnul în gură adversarilor politici, folosind ca pretext dreptul democratic la exprimare. E bine sau e rău pentru democrație?

Împiedicarea funcționării partidelor (prin blocarea comunicării publice și a manifestărilor politice) arată că războiul româno-român a trecut într-o nouă fază,  iar atacurile la adresa politicienilor din celalaltă tabăra (pe stradă, în parc, în mall) riscă oricând să treacă de la agresiune verbală la agresiune fizică.

Cât despre intenția de a face scandal la o nuntă...nici măcar nu e ceva nou. Odată ce războiul ideologic este unul de exterminare, soluția nu privește doar spațiul public ci și spațiul privat. Nici naziștii, nici comuniștii nu s-au oprit cu arestările la demnitari, le-au săltat și rudele și prietenii. Ce moment mai bun să faci lista neagră decât o nuntă?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News