H.D. Hartmann a realizat un nou editorial pentru DCNews.

Secretarul de stat, Mike Pompeo, a încercat să reafirme influența Americii pe scena mondială cerând Consiliul de Securitate al U.N. să extindă embargoul ONU privind exportul de arme către Iran, interdicție care urmează să expire în octombrie anul acesta. Solicitarea americană a fost primită, de la prieteni și dușmani deopotrivă în Consiliul de Securitate, formată din 15 națiuni, cu critici severe și o răceală neobișnuită pentru puterea globală a SUA. Toți cei prezenți au criticat administrația de la Washington pentru retragerea din acordul nuclear din Iran în urmă cu doi ani, fără a avea un plan clar pentru a limita activitățile nucleare ale Teheranului și fără a propune o nouă construcție care să implice toți actorii semnatari ai acordului.

Atitudine ostilă la ONU 

Într-o zi în care Uniunea Europeană a exclus Statele Unite dintr-o „listă sigură” de țări autorizate să călătorească în blocul de 27 de membri, primirea rece a lui Pompeo de către Consiliul de Securitate al ONU a adăugat un element periculos , acela al izolării Statelor Unite, subliniind puținul respect pe care marile puteri regionale și globale îl au față de administrația Trump. Un eveniment puțin reflectat în presa mondială, dar care demonstrează lipsa reală de comunicare la care a ajuns Donald Trump, cel care a criticat permanent aliații săi, ironizând NATO, rupând comunicările cu Germania, Franța sau UK, folosind amenințări variate pentru a supune intereselor sale publicitare (mai importante decât cele naționale) politicile naționale ale statelor lumii. Prins între dezastrul rasial al ultimelor luni și alegerile din Noiembrie, care nu oferă nici un fel de lumină clară privind șansele sale la un nou mandat, Trump a privit cum la ONU, lumea a dezvoltat o atitudine clară împotriva politicilor administrației sale. Realegerea sa fiind deja pusă în discuție, țările pe care le-a insultat, fără a oferi adevărate soluții, în afara unui imperialism naționalist economic care pus în aplicare sărăcește lumea, nu o îmbogățește așa cum iluzoriu o susține, Donald Trump a putut gusta din lipsa totală de respect, pe care aliații, dar și adversarii SUA, o au pentru el și pentru diatribele rasiste, naționaliste și de extremă religioasă pe care le lansează ca arme ideologice împotriva oricui i se opune. Eșecul de la ONU este mesajul lumii că s-a săturat de piesele de teatru și de reality show pe care președintele celei mai puternice națiuni din lume le-a oferit în loc de politici adevărate, de relații de loialitate și de soluții viabile. Pompeo a primit un răspuns care l-a ridiculizat, venind pe fondul unui scandal ce pare a lua amploare deosebită, provocat de către dezvăluirile conform cărora administrația Trump nu a reacționat la informațiile disparate, necoagulate ale comunitățiii de informații americane, conform cărora Rusia le-a oferit recompense luptătorilor talibani pentru uciderea trupelor americane și a coaliției în Afganistan.

Dispute 

Tonalitatea extrem de critică a dezbaterii din cadrul Consiliului de Securitate al ONU a fost remarcat în cazul Germaniei, care acuză Washingtonul pentru încălcarea dreptului internațional prin retragerea din pactul nuclear cu Iranul, în timp ce s-a aliniat afirmației Chinei potrivit căreia Statele Unite nu au dreptul să reimpună sancțiuni ONU asupra Iranului. Ambasadorul Rusiei din SUA, Vassily Nebenzia, a comparat sancțiunile americane asupra Iranului cu uciderea lui George Floyd, spunând că sunt asemănătoare cu „a pune un genunchi la gâtul unei alte națiuni”.

Disputa s-a concentrat pe soarta acordului nuclear iranian din 2015, care a oferit o soluție negociată privind capacitatea Iranului de a dezvolta o armă nucleară, dar pe care Statele Unite a abandonat-o în mai 2018. Puterile europene ale acordului doresc să mențină în viață acest acord, pe când administrația Trump vrea să îl distrugă defintiv înainte de alegeri, pentru ca nu cumva o viitoare administrație democratică să o readucă la viață.

Cea mai recentă zonă de luptă este o dispoziție a acordului respectiv, expirarea planificată în octombrie a unui embargou al armelor - una dintre bucățelele de zahăr oferite puterii molahilor în cadrul acordului nuclear. Aliații NATO, inclusiv cele cinci state europene ale Consiliului de Securitate, împărtășesc îngrijorarea Washingtonului cu privire la comerțul cu arme din Iran, deși embargoul asupra armelor din Europa va continua până în 2023, indiferent de soluția oferită de ONU. Problema fundamentală este că extinderea embargoului privind armele vândute din Statele Unite ale Americii către Iran, cu încălcarea clară a pactului semnat în 2015, ar determina Teheranul să răspundă prin expulzarea inspectorilor nucleari, pregătind scena pentru o dezvoltare și mai rapidă a programului său nuclear. Tocmai aceste pericole de viitor doresc SUA să îl elimine. Cu toate că temerile americane sunt valide și justificate, insultele permanente ale lui Donald Trump la adresa membrilor fondatori ai NATO, ego-ul său nemăsurat, lipsa de informație și noul imperialism economic sub lozinca America first, au eliminat orice posibilitate de dialog reali cu ceilalți, europenii în special fiind convinși că administrația americană nu numai că nu îi respectă dar nici nu este capabilă să fie onestă și disciplinată astfel încât o soluție negociată să fie pusă în aplicare și respectată de către Trump și Pompeo.

Lipsă de comunicare dintre administrația Trump și restul lumii

Votul unanim negativ din Consiliul de Securitate vine să probeze încă odată lipsa de comunicare fundamentală dintre administrația Trump și restul lumii. Adversari individuali precum și aliați ai SUA, cei 15 membrii din cadrul Consiliului de Securitate au votat împotriva propunerii americane, iar Pompeo nu a putut să obțină măcar un singur vot, cel britanic, aliatul considerat cel mai sigur al SUA din cadrul organizației mondiale. Semnalul este foarte clar, nimeni nu îl mai dorește pe Donald Trump președinte, iar dacă va fi reales, este clar că procesul de izolare internațională a acestuia va fi și mai pronunțat, fiind general, creind o problemă severă administrației americane. O realitate cu care SUA nu au crezut niciodată că se vor întâlni. Lumea se schimbă iar naționalismele economice care favorizează doar un stat, folosind arma sancțiunilor ca formă de șantaj modial, care nu respectă interesele naționale ale celorlalte state și insultă civilizații milenare, doar pentru ca american să se simtă bine alături de pușca sa, par a nu mai fi soluții reale de rezolvare a marilor probleme ale lumii de astăzi. Semnalul ONU este clar: SUA trebuie să învețe un nou alfabet internațional, de departe cel mai greu proces politic de modernizare pe care sunt obligate să îl parcurgă, pentru a își menține locul dominant în lume.

*Notă: intertitlurile aparțin redacției DCNews. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News