Se mai prind în Hora Unirii fraţii noştri din diaspora?

24 ianuarie. Mica Unire. Ziua în care Cuza a unit Moldova cu Ţara Românească. Subiect de teză la istorie. Nume de bulevard, de staţie de tramvai, de parc, de haltă, de alee. Zi istorică, de ţinut minte, de stat acasă, de jucat în horă pe mijlocul străzii, de băut o bere, de făcut chiftele, de dat mesaje cu “La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!”

24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române - prilej de sărbătoare pentru cei care mai suntem pe aici şi n-am pus încă pasul dincolo de graniţă. O mai fi Ziua Unirii şi ziua românilor "de dincolo"? Dar ce zic eu de 24 ianuarie... o mai fi muzică-n piept şi emoţie pe venă în rândul celor plecaţi, măcar de 1 Decembrie? Oare a uitat diaspora de Cuza şi de hora unirii? Nu m-ar mira. Pentru că, mai nou, când dai căutare pe Google - "Cuza" îţi apare artistul de la Noaptea Târziu, nu domnitorul. Nu ştiu dacă el - Cuza - mai e în "cei cu inima română", dar ştiu că e pe YouTube, pe Insta, pe TikTok şi chiar în baruri sub formă de... cocktail cu alcool. 

Am auzit prin jurul meu tineri care plănuiesc petrecere de Ziua Unirii (ceva nou, nu?) cu mici şi plăcinte, de parcă ar fi Halloween sau 1 Mai. Alţii au rezervat din timp mese la restaurant, cică e meniu special mâine iar pizzeriile fac topping de legume în forma celor două principate ori cu măsline negre şi verzi "prinse" în horă.

Va fi plin pe străzi. Oamenii se vor prinde braţ la braţ şi vor cânta în cor "Hai să dăm mână cu mână." Mi-aduc aminte cum, cu vreo doi ani în urmă, când participam, prin prisma profesiei, la evenimentele locale de 24 ianuarie, auzeam în spatele meu, din mulţime, tineri amuzaţi cântând:

"Hai să dăm din mână-n mână

Niciun cui să nu rămână,

Să-nvârtim un joint în gură

Şi să bem fără măsură."

Şi-atunci... să te întrebi dacă românul mai respiră Românie? Dacă se bucură de Mica Unire sau, de fapt... de minivacanţa de la stat? Ne emoţionăm la poezii patriotice rostite de copii, dar fremătăm oare, cu adevărat, când vedem drapelul României ancorat pe 1 decembrie? Sau doar am stat cu gândul, un an de zile, la fasolea cu cârnaţi gratis? Aş vrea să cred că nu aşa "ne suntem". Că ce-a fost atunci, în spatele meu, era doar o gaşcă şi atât, nu un neam întreg. Că atunci când ne prindem mâinile în horă o facem cu drag de istorie şi de patrie şi de trecut, nu doar  pentru sticlă, pentru un tik tok reuşit ori de ochii lumii. Că aşa cum ţara nu ne uită niciodată, nici măcar atunci când o lăsăm în urmă cu tot cu mămăliga şi cozonacii şi iile ei, nici noi să n-avem vreodată gând să o punem deoparte, să o dăm de ruşine, să o renegăm ca pe-o fiică nedorită, ci să mergem cu ea prinsă-n piept pe oriunde ne-or duce vânturile. Azi sărbătorim Unirea. Dacă am şti să celebrăm şi Unitatea... ar fi minunat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News