Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Guineea au anunţat oficial sâmbătă la Nzérékoré (în sud-estul ţării) sfârşitul celei de-a doua epidemii de Ebola în această ţară, la câteva luni de la reapariţia bolii, informează AFP. 

Am onoarea să iau cuvântul în această zi în care declarăm sfârşitul maladiei cu virusul Ebola în Guineea, a declarat un responsabil al OMS, Alfred Ki-Zerbo, cu prilejul unei ceremonii oficiale la Nzérékoré, unde maladia a apărut la sfârşitul lunii ianuarie.

Aş vrea, în numele şefului statului (preşedintele Alpha Conde), să declar sfârşitul reapariţiei maladiei cu virusul Ebola în Republica Guineea, a precizat la rândul său ministrul Sănătăţii din Guineea, medicul Rémy Lamah.

Un număr total de 16 cazuri confirmate şi şapte cazuri probabile au fost recenzate cu prilejul acestei ultime epidemii din Guineea

Un număr de 11 pacienţi au supravieţuit şi 12 au decedat, potrivit unui comunicat al OMS publicat sâmbătă. Comunicatul nu oferă detalii referitoare la decese printre cazurile confirmate şi probabile. Un bilanţ precedent comunicat joi de organizaţie menţiona cinci decese. Epidemia din 2021 a fost rapid ţinută sub control în comparaţie cu cea din perioada 2013-2016. La vremea respectivă, izbucnise în aceeaşi zonă forestieră din Guinea.

S-a propagat în Liberia şi în Sierra Leone. A fost, de la sfârşitul lui 2013 până în 2016, cea mai gravă epidemie din lume de la identificarea acestui virus în 1976 şi a dus la moartea a peste 11.300 de persoane, cele mai multe în Guineea (2.500 de morţi), Liberia şi Sierra Leone, trei dintre ţările cele mai sărace din lume. Un bilanţ considerat subevaluat chiar de OMS. 

Infecția cu virusul Ebola, sau febra hemoragică: o boală rară şi extrem de gravă, cel mai frecvent întâlnită în Africa, şi având un indice al mortalităţii cuprins între 25%-90% dintre personanele infectate. Transmiterea virusului se face cu uşurinţă prin contact direct între persoane, mai exact prin sânge şi schimbul de fluide. Primul diagnostic al infectării cu virusul Ebola datează din anul 1976, în Republica Democratică Congo, în Africa, urmând ca următoarele cazuri să fie semnalate tot în Africa.

Care sunt simptomele infecției

În majoritatea cazurilor, o persoană infectată semnalează febră, slăbiciune, dureri musculare şi articulare, dureri de cap urmate de o senzaţie de slăbiciune progresivă, lipsa poftei de mâncare, diaree (uneori conţinând urme de sânge şi/sau mucus), greaţă şi vărsături. Simptomele iniţiale nu sunt extrem de specifice şi adesea sunt similare cu cele ale altor bolilor mai des întâlnite, cum ar fi răceala sau malaria. Următoarele simptome, distinctive, sunt mai severe: sângerarea nasului, a gingiilor şi/sau a pielii şi vărsături/scaun cu sânge. Alte simptome asociate sunt erupţiile cutanate, gâtul inflamat şi dificutlăţi în înghiţire. Perioada de incubaţie a virusului poate fi între 2 şi 21 zile – de când o persoană a fost infectată până când încep să apară simptomele.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News