Data publicării:

Grigore Leșe, amfitrion la Festivalul Tarafuri şi fanfare

Autor: ana | Categorie: Cultura
WhatsApp

Muzicianul Grigore Leșe va fi și în acest an amfitrionul celei de-a VIII-a ediție a Festivalului Tarafuri și fanfare, o adevărată sărbătoare a muzicii ţărăneşti, organizată de Asociaţia Mişcarea de rezistenţă şi Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” în perioada 31 august -1 septembrie 2013. Evenimentul, iniţiat în anul 2007 de Marius Tucă în spiritul Recursului la România, s-a transformat, iată, într-o veritabilă Mişcare de rezistenţă.

O atmosferă autentică a satului românesc, cu lăutari bătrâni dar iscusiţi, care au primit cântecul moştenire şi încearcă să-l transmită mai departe, va fi creată, de această dată, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti", unde amfitrion al Festivalului Tarafuri și fanfare, va fi, așa cum s-a întâmplat de la a doua ediție a manifestării până în prezent, Grigore Leșe.

Această întoarcere în timp, în vremurile bune, pe când românul ştia să petreacă, ştia să asculte, ştia să trăiască, care va avea loc în acest an, a fost selectată de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), în cadrul concursului de proiecte culturale, desfăşurat la începutul anului 2013, fiind clasată pe locul I la aria Patrimoniu imaterial, fiind, aşadar, un proiect cultural finanţat de AFCN.

Despre sărbătoarea muzicii țărănești

Prima ediţie a Festivalului Tarafuri şi fanfare a avut loc la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, acest sat frumos de la Șosea. Manifestarea s-a desfăşurat, ulterior, la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, din Dumbrava Sibiului, în mai multe ediţii, iar de aici a pornit din nou la drum şi s-a oprit la Muzeul Bucovinei din Suceava.

Muzicanţii, descoperiţi de Grigore Leşe în căutările sale necontenite, au fost aleşi de fiecare dată pe sprânceană. Grigore Leşe a selectat participanţii în spiritul manifestării, pentru a nu lăsa să se stingă aceste bijuterii ale muzicii tradiţionale, aflate, din păcate, pe cale de dispariţie.

Odinioară, în multe zone ale ţării, muzica de fanfară sau de taraf era nelipsită. Tot satul avea fanfară sau taraf ce cântau la nunţi, înmormântări, la bal şi la război, la joc şi la hramul bisericii. Puţine tarafuri şi fanfare tradiţionale au supravieţuit vremurilor schimbătoare şi au reuşit să-şi păstreze repertoriul, au reuşit să-i convingă pe oameni să nu se înstrăineze de ritmurile locului şi nici de riturile transmise prin generaţii!

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel