Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Grigore Gonţa, Doctor Honoris Causa al UNATC “I.L. Caragiale”
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Prof.univ.dr. Grigore Gonţa - Doctor Honoris Causa UNATC I.L. Caragiale
Actorul, regizorul de teatru şi profesorul Grigore Gonţa, a primit ieri, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”.
Actorul, regizorul de teatru şi profesorul Grigore Gonţa, a primit ieri, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”.
Grigore Gonţa este una dintre cele mai apreciate personalități artistice din țara noastră. Născut în 1938, la București, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1963, la clasa profesorilor Ion Şahighian și David Esrig.
Remarcat chiar în spectacolul de absolvire, Trei gemeni venețieni, în care interpreta triplul rol al lui Zanetto, debutează pe scena profesionistă la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. În scurt timp, revine în București, mai întâi la Teatrul Nottara și la Teatrul de Comedie, iar apoi, ca actor, regizor și director general adjunct, la Teatrul Național.
În aceeași perioadă, este invitat să se alăture corpului profesoral al Institutului de Teatru și Cinematografie – ca profesor și, ulterior, Decan al Facultății de Teatru, contribuind decisiv la formarea a cinci promoții de actori. Printre cele mai cunoscute nume îi putem menționa pe: Claudiu Bleonț și Claudia Maxim (promoția 1983), Diana Gheorghian, Natașa Raab, Adrian Titieni și Angel Rababoc (promoția 1988), Cornel Scripcaru și Mihai Bisericanu (promoția 1990, împreună cu Gelu Colceag), Mihai Călin și Tania Popa (promoția 1994), Monica Davidescu și Florin Dumitru (promoția 1998).
Performanțele sale artistice și pedagogice s-au bazat întotdeauna pe principii riguroase în pregătirea actorului, dublate de inteligență și simț scenic. Dincolo, însă, de imaginea severă a profesorului și creatorului de succes, s-a ascuns întotdeauna, și așa cum ne dezvăluie un apropiat colaborator al său, Alexandru Lazăr,un om „duios, tandru, sentimental, melancolic, plăcut, simpatic, amabil, binevoitor, sincer, loial, ager, pătrunzător, dinamic, plin de surprize, onest, integru și peste toate BUN PRIETEN”.
Prof.univ.dr. Sergiu Anghel - preşedintele Senatului UNATC și Grigore Gonța
Laudatio a fost susţinut de profesorul universitar doctor, conducător de doctorat,
Dan-Anton Vasiliu, Director al Departamentului pentru studii doctorale.
“Gaudeamus igitur: astăzi, 19 iunie, anno domini 2017, sub auspiciile Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.Caragiale din Bucureşti, sărbătorim în ceremonie universitară publică, acordarea titlului de Doctor Honoris Causa eminentului om de teatru Grigore Gonţa. Astăzi, el este alesul nostru.
Simonides preciza «De obicei, cei aleşi sunt aceia pe care îi iubesc zeii» (3, 9). Astăzi, cel ales este acela pe care Senatul universităţii noastre naţionale a considerat că merită laurii noştri de onoare.
Actor de teatru, de film şi de televiziune, regizor, profesor universitar, director de teatru, director general adjunct al Teatrului Naţional din Bucureşti şi societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti, Grigore Gonţa se află la apogeul unei cariere profesionale şi creatoare ce face cinste culturii româneşti, atât în percepţia sa autohtonă cât şi din perspectivă universală.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoţia 1963, sub profesoratul lui Ion Şahighian şi David Esrig, debutând public în spectacolul de licenţă Trei gemeni veneţieni de Antonio Collato. Debutul său în film a fost mai timpuriu, în 1961.
De atunci, legăturile sale cu instituţia noastră universitară s-au derulat într-un tempo susţinut: în 1967, lector universitar, în 1982, conferenţiar universitar asociat, în 1985-1986, profesor universitar asociat, în 1991, profesor universitar titular, în 1997, Decan al Facultăţii de Teatru. Mărturie a activităţii sale pedagogic-universitare sunt nenumărate personalităţi ale vieţii noastre culturale, teatrale, cinematografice şi de televiziune, cum ar fi absolvenţii promoţiei 1983, Claudiu Bleonţ sau Camelia Maxim, ai promoţiei 1988, Adrian Titieni, Diana Gheorghian sau Nataşa Raab, ai promoţiei 1998, Monica Davidescu, ai promoţiei 1994, Mihai Călin sau Tania Popa.
Nu întâmplător, pentru că marile spirite se întâlnesc, Grigore Gonţa s-a însoţit în strălucitoarea sa existenţă teatrală, cu cei care au fost camarazii săi de izbândă scenică, cei care acum ne privesc din Panteonul Teatrului Românesc, respectiv, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Marin Moraru.
Prietenia lor a generat episoade academice de stil, de concepţie şi de acţiune scenică unice, dacă ne gândim numai la spectacolul Take, Ianke şi Cadâr, montat la Teatrul Naţional din Bucureşti.
În virtutea acestei colegialităţi fireşti, bunul său prieten Marin Moraru spunea: «Dotat cu inteligenţă actoricească rar întâlnită, regizorul Grigore Gonţa, efeverscent. profund documentat şi vizionar, a dăruit teatrului românesc spectacole de păstrat în amintire. Datorită acestor calităţi se află în panoplia de elită a acestei ţări».
Îi datorăm lui Grigore Gonţa regia a peste cincizeci de spectacole de teatru. Nu aici este locul şi nici acum timpul să enumerăm toate victoriile sale după cum bine s-ar cădea în respectul tradiţiei romane a arcelor de triumf, a columnelor şi a literaturii amprentate în piatră. Şi totuşi, nu pot să nu amintesc anume spectacole ce au marcat formaţia şi gustul teatral al mai multor generaţii de profesionişti, şi, în aceeaşi măsură, de iubitori de teatru.
Mă refer cu prisosinţă la anul 1978 cu spectacolul Fata din Andros (din distribţie amintim pe Mihai Mălaimare, Radu Gheorghe, Constantin Diplan, Gheorghe Visu, Olga Delia Mateescu, Eugenia Maci), la Lisistrata, de Aristofan, în 1997, în 1998 Numele Trandafirului, de Umberto Eco sau Un rege Lear evreu de Iacob Gorbin.
În fapt, intervenţia sa creatoare a fost mult mai amplă.
Încercând să aflu în ce anume constă forţa creatoare, ce anume a determinat şi determină capacitatea expresivă ale artistului Grigore Gonţa, cred că trebuie să explorez şi să cuantific mesajul lui Umberto Eco din opera sa Numele trandafirului. Este vorba de rostul scrisului şi de memoria cărţii.
De aceea cred că noima cuvântului şi a limbajului a dominat suflul creator al lui Grigore Gonţa.
Senatul UNATC și prof.univ.dr. Dan Vasiliu rostind Laudatio
Grigore Gonţa este un harnic şi tenace explorator al cărţii. Pentru el scrisul şi, mai ales, înscrisul constituie legile fundamentale ale creaţiei teatrale. În cariera sa artistică, nu a pregetat să analizeze, pe alocuri cu cerbicie, rosturile, tainele, contextul, subtextul, substratul şi încărcătura necesarmente simbolică ale dramaturgiei pe care a abordat-o în aceeaşi măsură cu delicateţe şi cu fermitate. Referindu-se la capacitatea rară de a concepe, constitui şi dezvolta idei bazate pe lectura aprofundată a textelor, Schopenhauer scria : «A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu» (Par, 2,261). Nimic mai greşit, din punctul meu de vedere, când ne referim la Grigore Gonţa. El, după cum putem constata de visu, are un singur cap. Dar are mult mai multe gânduri ce dau farmec demersului său creator. Această jerbă de idei a conferit şi continuă să ofere o imagine vie, energică şi fascinantă a întregii sale fiinţe artistice. Poate, tocmai de aceea, şi în calitate de autor de roman el a exclamat, referindu-se la ultima sa carte (Asta-i viaţa), «Nu ştiu ce m-a făcut să scriu această carte! Poate tinereţea!».
Da, Grigore Gonţa a fost şi rămâne tânăr, şi, evident, «neliniştit».
Care să fie secretul vivacităţii sale, deopotrivă de sorginte solară, pentru că se manifestă apolinic, dar şi de factură dionisiacă pentru că demonstrează
în acelaşi timp o latură ludică şi temperamental-vulcanică în arta sa?
Răspunsul?
Iubirea faţă de artă, iubirea de adevăr, iubirea faţă de semeni şi iubirea faţă de cei tineri, respectiv, faţă de cine urmează.
Având în vedere calităţile enumerate mai sus, luând în consideraţie prodigioasa sa carieră creatoare, profesională, universitară, ţinând cont de devotamentul şi de crezul său artistic, propun şi susţin temeinic ca Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” să acorde, domnului profesor Grigore Gonţa, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA”.
Prof.univ.dr. Adrian Titieni, preşedintele de onoare al UNATC felicitându-l pe Grigore Gonța
Cu acest prilej a fost proiectat şi un film-omagiu adus profesorului Grigore Gonţa de Laurenţiu Damian.
Grigore Gonța înconjurat de Eugenia Maci, Ludmila Patlanjoglu, Ilinca Tomoroveanu, Monica Davidescu, Margareta Pâslaru, Camelia Maxim, Nicolae Mandea, Adrian Titieni, Gheorghe Visu, Mihai Mălaimare, Traian Stănescu, Dan Istrate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
