Fenomenul vizelor de flotant pentru înscrierea copiilor la grădinițe și școli de elită a devenit o practică tot mai întâlnită în România, cu impact major asupra sistemului educațional. 

Vizele de flotant sunt folosite ca o metodă pentru a obține un loc în școlile dorite, ceea ce duce la supraaglomerare și condiții de învățare improprii.

Mulți părinți sunt dispuși să plătească între 200 și 800 de lei pentru o viză de flotant, apelând la oferte disponibile pe diverse site-uri de anunțuri. Astfel, școlile centrale, recunoscute pentru rezultatele bune la evaluările naționale, au devenit extrem de aglomerate. În aceste unități, elevii ajung să învețe în trei schimburi, în containere sau chiar în cancelarii improvizate.

Motivele care îi determină pe părinți să recurgă la astfel de metode sunt variate: fie își doresc ca micuții lor să fie înscriși la o anumită școală de elită, fie vor să fie mai aproape de locul de muncă al părinților. Totuși, impactul acestui fenomen asupra comunității este unul profund negativ, ducând la scăderea calității educației în școlile supraaglomerate.

Pentru a combate această situație, deputații neafiliați Bogdan-Alexandru Boia și Alexandru Kocsis-Cristea au propus un proiect de lege care vizează modificarea art. 19 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Scopul acestei inițiative este de a stopa practica schimbării fictive a reședinței prin vize de flotant, astfel încât înscrierea copiilor în învățământul preșcolar și primar să se facă pe baza domiciliului real al acestora.

„În acest fel, înscrierea nu se va mai face după reședința fictivă a părinților, ci după domiciliu, care este mai greu de schimbat și are implicații mai serioase”, explică inițiatorii proiectului în expunerea de motive. Aceștia susțin că o astfel de măsură va contribui la o dezvoltare echilibrată a tuturor unităților de învățământ din țară și va preveni segregarea elevilor în școli considerate de elită.

De asemenea, se urmărește eliminarea situațiilor în care copiii care locuiesc lângă o școală nu mai pot frecventa respectiva unitate din cauza numărului mare de elevi înscriși pe baza vizelor de flotant. Inițiatorii consideră că utilizarea domiciliului ca criteriu pentru circumscripțiile școlare va ajuta la o distribuție echitabilă a elevilor, evitând astfel concentrarea acestora în anumite unități de învățământ.

Prof. Ovidiu Pânișoară: Între școala din centru și cea din cartier nu trebuie să existe diferențe foarte mari

 

„Ar trebui, în primul rând, să ne gândim ce înseamnă o școală bună. De ce trebuie să alergi după o școală sau alta? Avem profesori, dotări și climat mai bun, mai strict sau, dimpotrivă, mai permisiv? De aici ar trebui să începem. Câteodată este un mit, să vă spun de ce. În sistemul de învățământ, un profesor poate ajunge într-o școală, încă, doar pentru că îl cunoaște pe director sau știe pe cineva la inspectorat.

S-ar putea să nimerești la acea persoană care s-ar fi potrivit mai bine unei școli mai puțin bune. Problema pe care noi o avem, la nivel general, este exact aceasta. Dacă ne uităm la alte țări, exemplul celebru al Finlandei, nu au neapărat profesori mai buni, cât au o egalizare, o echivalență a școlilor din urban și rural.

S-au făcut eforturi să existe profesori calificați peste tot. Între școala din centru și cea din cartier nu trebuie să existe diferențe foarte mari. Din păcate n-am ajuns la această uniformizare. Este vina decidenților, pentru că este normal ca părintele să își dorească ce e mai bun pentru copilul său, de la cele mai bune haine, la cea mai bună educație, la cel mai bun sistem de sănătate. Asta se va întâmpla până când cineva va construi o altă mentalitate. Profesori buni trebuie să fie peste tot”, a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară, director al Departamentului de Formare a Profesorilor din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, la emisiunea DC Edu.

Puteți urmări întreaga emisiune mai jos:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News