Germania, o ”superputere industrială” a lumii, este sub presiune. Avantajul său de lungă durată al energiei ieftine rusești a luat sfârșit, prețurile la energie cresc, iar companiile reduc producția sau se îndepărtează.

Influentul grup de lobby al industriei BDI a avertizat că ”substanța industriei este amenințată” iar Guvernul german încearcă să atenueze acest aspect.

”Rusia poartă un război energetic împotriva Europei. Vom păstra substanța economică a țării noastre”, a declarat cancelarul german Olaf Scholz, joi (29 octombrie), în timp ce a prezentat un plan de 200 de miliarde de euro pentru sprijinirea industriei și gospodăriilor.

Pentru a evita ruperea infamei ”frâne a datoriilor” a Germaniei, limita constituțională a asumării datoriilor, guvernul reactivează fondul de stabilizare economică, care a fost suficient împuternicit în timpul crizei COVID-19, notează Euractiv.

În cadrul planului, va fi subvenționată o anumită cantitate de energie electrică pentru consumatori și companii, va fi implementată o măsură de limitare a impactului prețurilor mari la gaze, iar cota taxei pe valoarea adăugată pentru gaze și termoficare va rămâne la 7% până în primăvara anului 2024.

Măsura de limitare a impactului prețurilor la gaze va fi decisă de un comitet de experți în termen de două săptămâni.

Cantitatea exactă de consum de energie electrică care va fi subvenționată nu a fost încă dezvăluită, deși cifre de aproximativ 80% față de consumul de anul trecut par probabile. 

Între timp, controversata taxă pe gaz, programată să intre în vigoare în octombrie, va fi abandonată, deoarece guvernul german se află în plin proces de naționalizare a companiilor cele mai afectate de oprirea fluxurilor de gaze din Rusia. 

Dimensiunea ”scutului” de până la 200 de miliarde de euro este mare. ”Suntem puternici din punct de vedere economic și mobilizăm această forță economică atunci când este nevoie”, a subliniat ministrul de Finanțe, Christian Lindner.

Ultima dată când Germania și-a exercitat ponderea în mod similar a fost în timpul crizei COVID-19, în care fondul de mobilizare a primit 600 de miliarde de euro. Dintre acestea, doar 1,45% au fost atrași, doar 43 de cereri de ajutor depuse până la sfârșitul anului 2021 și salvarea Lufthansa devenind singurul exemplu notabil de funcționare a fondului.

Pentru a remedia acest defect, Guvernul german s-a angajat să reducă ”birocratia nejustificată”, afirmându-și disponibilitatea de a face eforturi pentru acest lucru la nivelul UE.

Citește și:

Războiul gazelor: Nord Stream. Proiectul maxi-conductei contestat în trecut de UE și SUA. Cine beneficiază de pe urma ”sabotajului” conductelor baltice

Războiul gazelor intră pe un teritoriu neexplorat iar în acest sens trebuie analizați de toți actorii de pe scenă. Polonezii, care nu au ezitat, împreună cu Ucraina, să clarifice acuzațiile împotriva Moscovei pentru presupusul sabotaj al conductei Nord Stream 2. Statele Unite și NATO au declarat că sunt în alertă, Înaltul Comisar pentru Politică Externă Josep Borrell a subliniat că Uniunea Europeană consideră din ce în ce mai probabilă varianta atacului voluntar. Rusia pasează mingea în terenul adversarului și cere intervenția Consiliului de Securitate al ONU.

S-ar putea să existe îndoieli cu privire la cine beneficiază de pe urma crizei conductelor baltice, dar cu siguranță există un mare învins și acesta este Berlinul. 

Analizând consecințele pe termen mediu-lung ale crizei Nord Stream, în această etapă, nu se poate să nu subliniem că riscul unui cerc vicios între întreruperea aprovizionării prin Marea Baltică într-o formă definitivă , temut de serviciile de securitate din Berlin, criza energetică europeană, riscul unei recesiuni germane și perioada grea trăită de Europa alimentează un scenariu foarte problematic: cel al aprovizionării incontrolabile cu gaze și al consecințelor acesteia.

Cine a sprijinit conducta?

În mod clar, Rusia și Germania au susținut proiectul. În principiu, Germania s-a bazat mereu pe gazul rusesc, considerat a fi un combustibil de tranziție înspre economia verde. Conducta era considerată a fi o modalitate relativ ieftină de a obține materia primă și de a acoperi nevoile energetice ale țării. Moscova beneficia de asta, deoarece își putea vinde gazul care ar aduce profituri financiare.

 Citește mai mult AICI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News