"Dumnezeu mă răsfață. Cu voia Lui, puțin după ce voi împlini 46 de ani, voi deveni tată. Și va fi cea mai grea misiune pe care o voi avea în întreaga mea viață. Știu, însă, că am lângă mine un om puternic care are dragoste de dat amândorura. Sau, cine știe, poate peste câțiva ani, amântreilor .Binecuvântat și iubit! Responsabil și entuziasmat! Temător și bucuros! Și cu sufletul plin de iubire.... Mulțumesc, Mira, pentru ceea ce ești! Și pentru tot ce faci pentru noi!" a scris sociologul Duminică pe pagina personală de Facebook în urmă cu puţin timp.

"O așteptăm să ne bucure viața. De ceva vreme suntem trei. O minune mică acum care este, de fapt, mare cât un univers. Al ei. I-am auzit inimioara- puternică și hotărâtă, așa cum îi șade bine fetiței noastre. Viața ei, care dă un nou sens vieții noastre, ne umple sufletele" este postarea partenerei sale care-i va dărui o fetiţă - Mirabela Amarandei.

Gelu Duminică este doctor în sociologie și profesor asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București. A început să lucreze la Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară "Împreună" de pe vremea când era în anul ÎI de facultate, mai întâi că voluntar, apoi că angajat. În prezent, este directorul executiv al acestei fundații, despre care spune că este a două lui familie.

Mama, sprijin în toate

Sociologul Duminică a acordat un interviu pentru Ziare.com în care a povestit despre eșecurile și reușitele din viață să, despre cele mai frumoase amintiri din copilărie, despre oamenii care n-au încetat niciodată să creadă în el, despre cultură romilor, despre ambiție și despre cum Dumnezeu i-a zâmbit prin oameni. Chiar a recunoscut că nu a fost printre cei mai străluciţi elevi: "Nu eram printre cei mai buni elevi din clasă. Eram mediocru. De prin clasa a ÎI-a, a III-a, mama nu a mai putut să țînă pasul cu mine pentru că deja interveneau chestii mai complicate de învățat. Mama a învățat să scrie și să citească cu mine. Mama buchisea cu mine și făcea liniuțe și bastonașe mai repede decât mine. Ea avea caietul ei, eu aveam caietul meu și mama stătea lângă mine pentru că mama mea, săraca, a știut că singura calitate pe care o aveam era ambiția. Și atunci stătea lângă mine și zicea: "Vezi? Fac mai repede decât ține. Și mai frumos decât ține". Și mă ofticăm: "Cum adică să facă mai repede decât mine?". Și mai stăteam pe urmă jumătate de oră în plus din dorința de a face mai repede sau mai bine decât ea. 

A plecat de jos

Mama lui Gelu Duminică a rămas analfabetă, iar tatăl său a făcut doar 7 clase. „În momentul în care cele două sărăcii, a mamei și a tatălui, s-au unit, au devenit o sărăcie mai mare. Și au plecat dintr-un grajd, acolo au stat prima dată. Și au început să construiască. Toate muncile grele pe care le-au avut i-au făcut să înțeleagă că, dacă aveau carte, puteau să muncească mai ușor. Și nu ar mai fi trebuit să lucreze în frig, cu mâna în apă rece, femeie de serviciu. Mama mea a fost femeie de serviciu și spunea că, dacă ar fi avut măcar patru clase, ar fi avut o muncă mai ușoară”, a povestit sociologul cu ceva timp în urmă, la Digi24, în emisiunea „În fața ta”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News