Până acum țările din Asia și Pacific au dominat piața de import de GNL: în 2021, potrivit datelor din raportul World LNG, China și Japonia au achiziționat mai mult sau mai puțin aceeași cantitate de gaz lichefiat ca și întreaga regiune europeană, care include și Regatul Unit și Turcia.

Germania și-a trimis cancelarul direct în țările din Golf pentru a asigura următoarele provizii. TotalEnergies din Franța a anunțat recent noi investiții în Qatar, în timp ce premierul Elisabeth Borne va merge în Algeria pentru a discuta despre cooperarea energetică cu gigantul Sonatrach.

Toate în timp ce analiștii prevăd că exporturile SUA către Europa s-ar putea dubla până la sfârșitul anului, așa cum a promis președintele Joe Biden, pentru a înlocui treptat gazul rusesc până în 2030. La urma urmei, GNL, gazul natural lichefiat, devine noul aur al UE după izbucnirea războiului din Ucraina, aur pentru care țările europene plătesc scump, scrie Europa Today.

Război în Ucraina

Până acum țările din Asia și Pacific au dominat piața de import de GNL: în 2021, potrivit datelor din raportul World LNG, China și Japonia au achiziționat mai mult sau mai puțin aceeași cantitate de gaz lichefiat ca și întreaga regiune europeană, care include și Regatul Unit și Turcia. Dacă Beijingul a importat 79 de milioane de tone de GNL, Spania și Franța, principalii importatori ai UE, s-au oprit la aproximativ 13 milioane de tone fiecare. 

Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, însă, echilibrul se schimbă rapid: țările UE, în căutarea alternativelor la gazoductele rusești, au crescut semnificativ achizițiile de gaz lichefiat, în primul rând pentru a reînnoi stocurile pentru iarnă. 

Dar aceste surplusuri au fost convenite în afara contractelor pe termen lung, mult mai avantajoase, prin urmare prețurile spot ale pieței europene pentru GNL, s-au dublat față de aceeași perioadă a anului trecut și față de perioada de început a lui 2021 prețurile au crescut de aproape patru ori.

Cine este marele câștigător pe piață

Liderii exporturilor: în 2021 s-au remarcat Australia și Qatar, care au acoperit împreună circa 40% din încărcăturile zecilor de nave care circulau în mările globului.  În spatele lor, Statele Unite ale Americii, cu exporturi care au ajuns anul trecut la 67 de milioane de tone. Dintre acestea, aproximativ 16 milioane au fost vândute țărilor UE. 

Și tocmai în relațiile cu Bătrânul Continent a venit punctul de cotitură pentru exporturile americane: în urma unui acord semnat în martie între Biden și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Washington s-a angajat să furnizeze mai mult GNL tuturor.

Ținta stabilită de UE a fost de 50 de miliarde de metri cubi, sau aproximativ 36 de milioane de tone. Dar la sfârșitul lunii iunie, cota depășise deja 28 de milioane de tone: în 6 luni, navele de marfă din SUA depășiseră deja cu mult încărcăturile furnizate pe tot parcursul anului 2021.

Acesta este motivul pentru care ultimele estimări indică faptul că la sfârșitul anului, cantitatea de gaz produs de SUA care va fi stocată în porturile europene ar putea fi dublu dacă nu triplu.

Nu este o afacere rea pentru producătorii americani, care, la fel ca alți furnizori europeni, vând GNL la prețuri din ce în ce mai mari, stabilite de piața spot : între decembrie 2021 și ianuarie 2022, prețul pe piața din SUA era de 6 dolari pe milionul de unități termice britanice, în timp ce pe cea europeană ajunsese la 30 de dolari. Astăzi, prețul pe piața europeană a ajuns la 40 de dolari, în timp ce prețul din SUA este sub 10 dolari.

Potrivit lui Guy Broggi, un expert în industrie, la acel moment ”existau 80 de transporturi pe lună din Statele Unite și fiecare transport câștiga aproximativ 60 de milioane de dolari în profit net”. 

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, datorită setei de gaz a Europei, producătorii americani sunt acum principalii exportatori de GNL din lume

Un raport al EWI, Institutul de Studii Economice pentru Energie al Universității din Köln, privind evoluțiile de pe piețele globale de gaze, estimează că, de acum până în 2030, SUA ar putea exporta până la 110 milioane de tone pe an către UE, ceea ce este echivalentul la 90% din gazul pe care Rusia l-a pompat pe Bătrânul Continent până anul trecut. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News