Gabriel Oprea și-a anunțat demisia încă de vineri. Astăzi s-a ținut de cuvânt. 

Gabriel Oprea a demisonat din Senat. Acuzat de ucidere din culpă de procurorii DNA, el a publicat pe Facebook documentul adresat președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Protestele, solicitările politice și blocajele procedurale au dus la această demisie. 

Iată și mesajul transmis de Gabriel Oprea: 

”Dragi prieteni,

Cei care mă cunosc, chiar și cei care nu m-au plăcut niciodată, pot să confirme că am fost și sunt un bun român, că țin cu țara mea, România. Se pare că acest lucru este de neacceptat de către unii. Plătesc de fapt pentru că am îndrăznit să vorbesc despre interesul național, despre valori tradiționale, despre Armată și Biserică, pentru că am îndrăznit să pun tricolorul românesc în ținutul secuiesc, pentru că am încurajat arborarea drapelului. Iată că tot ceea ce am facut din suflet și dintr-un patriotism sincer, așa cum am fost educat în familie și în Armată, se întoarce acum împotriva mea.

Unii vor spune că exagerez. Înainte de a face judecăți pripite, uitați-vă la ce se întâmplă în jurul nostru. Veți vedea o campanie susținută de tăiere a oricăror rădăcini cu adevărat românești. Veți vedea luate în râs și ideea de interes național, și ideea de Biserică, și ideea de patriotism. Se spune că în spatele acestei mișcări de deznaționalizare și a protestelor din ultimii ani, nu doar din România și nu doar împotriva mea, stă o rețea de luptători pentru ștergerea identității și a valorilor naționale. Punctul principal pe agenda acestei rețele constă în susținerea oricarei inițiative care slăbește identitatea națională. Credeți că este o întâmplare faptul că Biserica este atacată sistematic de fiecare dată când există câte un protest de stradă? Lozinca "vrem spitale, nu catedrale" credeți că este spontană? Credeți că este o întâmplare faptul că aceleași cercuri, aceiași oameni și aceleași ONG-uri poartă un război de uzură cu Parlamentul, cu Biserica și cu toți cei care apără interesele naționale în România? Eu cred că nu. Am văzut prea multe ca să mai cred în astfel de coincidențe.

Nimic nu este întâmplător, atunci când vine vorba despre parcursul României din ultimii ani. A căzut un guvern legitim, a venit un guvern de oameni scoși din jobenul "european", s-au fabricat partide și a fost distrus sistematic principiul separării puterilor în stat. Prin acuzații aberante s-au desfăcut guverne, s-au dat jos miniștri, s-au schimbat majorități. Cine crede că este o întâmplare este naiv.

Uitați-vă cu atenție și veți vedea propaganda ipocrită cum se dă de gol. Cei care aplaudă când vinovăția se stabilește în stradă, sunt exact cei care vorbesc mieros despre drepturile omului. Cei care aplaudă dosarele aberante prin care se schimbă premieri, miniștri, guverne și majorități sunt exact cei care dau lecții savante despre separația puterilor în stat. Cei care îmi urează să mor, nu doar eu, ci și toată familia mea, sunt tocmai cei care vorbesc despre toleranță și despre prezumția de nevinovăție. Cei care răspândesc conștient minciuni abernate despre mine – contrazise inclusiv de procurori – se dau mari somități ale jurnalismului românesc și dau lecții de integritate, profesionalism și obiectivitate. Se premiază între ei, se susțin, se promovează, se pun în funcții. Iar când scopul o cere, se coordonează atent și planifică asaltul. De curiozitate, verificați hățișul de ONG-uri și asociații și veți vedea cum sursa fondurilor este permanent disimulată prin finanțări încrucișate, prin proiecte și premii care rotesc aceiași 30-40 de oameni prezentându-i ca mari deținători ai adevărului absolut. Este o lume deloc mai bună decât cea pe care o înfierează cu mânie proletară.

M-am întrebat adesea ce și cui am greșit. Eu știu că am fost mereu un om corect. Nu am furat, nu am luat mită, nu am făcut afaceri ilegale. Nu am niciun dosar, nicio suspiciune de corupție, nici măcar un articol de presă în care să se spună cu subiect și predicat că aș fi făcut ceva ce intră în categoria faptelor de corupție. Am fost verificat de zeci de ori și mereu concluziile au fost clare: am respectat legea, iar averea mi-am făcut-o pe căi cinstite și verificabile. Această avere mi-am construit-o înainte de a intra în politică și am prezentat-o încă din 2001, fiind primul politician care a făcut acest lucru, într-o vreme în care declarațiile de avere nu erau obligatorii.

Nu numai că n-am furat bani de la stat, ci am încercat să fac cât mai mult bine. De altfel, cum poate fi vinovat un șef de instituție care a luptat să doteze pe căi legale Poliția Română cu un număr impresionant de autoturisme. Cum poate fi vinovat de ucidere din culpă un om care era pasager într-un autoturism neimplicat în accident? Această speță, în care pasagerul de pe bancheta din spate este cercetat pentru ucidere din culpă, este cred o premieră mondială.

Când am făcut lucruri bune nu am mers cu presa după mine și nu am ținut prelegeri despre patriotism sau filantropie. Dar, doar ca exemplu, câtă vreme am fost Ministr al Apărării, am donat tot salariul meu plus fonduri personale pentru copiii militarilor căzuți la datorie în teatrele de operații. Nu v-ați întrebat de ce presa nu a vorbit niciodată – deși toți din minister știau – de faptul că pe toata durata activității mele ca ministru al Apărării naționale am folosit pentru toate deplasările mașina personală și am suportat din banii mei carburantul si restul cheltuielilor?

Toți cei care mă cunosc pot confirma că am susținut Justiția, l-am susținut pe președinte, fie că a fost vorba de Traian Băsescu sau de Klaus Iohannis, pentru că am crezut în ideea națională. Puteți să-i întrebați pe cei doi președinți și pe toți cei care au condus sau conduc DNA, SRI și SIE care a fost atitudinea mea în acești ani de când sunt în politică. Vă asigur că am luat mereu deciziile bune pentru țară și că i-am susținut necondiționat atunci când a fost vorba despre interesul României.

Dar, la un moment-dat, se pare că interesele unora nu s-au mai potrivit cu valorile mele. Și de-atunci, asaltul. Ca la manual: elaborat, planificat și coordonat după toate regulile propagandei, cu atacuri, cu denigrări, cu minciuni, cu proteste.

Demisia mea, pe care am transmis-o președintelui Senatului, i-a liniștit. Deocamdată. Însă vreau să-i anunț că românii își iubesc țara. Și chiar dacă cei mulți nu ies în stradă, asta nu înseamnă că au fost reduși la tăcere. Nu înseamnă că înghit pe nemestecate minciunile propagandei.

Eu unul, am fost învățat să-mi iubesc țara, să respect valorile naționale și să păstrez credința strămoșească. Am fost educat cu steagul și icoana în casă. Tatăl meu a fost militar, iar Armata mi-a fost familie de când m-am născut, mi-a fost casă, școală și reper. Cine vrea să facă din România un experiment, mă va avea adversar. Nu ca senator, nu ca ministru, nu ca premier. Ca simplu român. Ca unul dintre cei mulți care nu ies în stradă să-și facă poze. Ci ies să-și apere familia, națiunea, țara. Demisia mea încheie lanțul deciziilor pe care le-am luat cu singurul scop de a se da curs acțiunilor în justite, acțiuni pe care nu le-am obstrucționat niciodată. Am totuși credința fermă că orice om rațional înțelege ca sunt cu totul nevinovat și că, după ce justiția se va pronunța, va înceta și acest val de agresiuni la care am fost supus de atâta amar de vreme”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News