Cu România în clocot, după o săptămână de tăcere, președintele Traian Băsescu a ieșit în public și nu a avut curajul să rostească un cuvânt în legătură cu ceea ce se petrece de-a lungul și de-a latul țării. Totdeauna l-am considerat pe dl. Băsescu un om curajos, uneori până la inconștiență. Am regretat faptul că nu și-a folosit calitățile pentru a construi în această țară, ci pentru a-și exercita puterea într-un mod aproape discreționar. Acum, președintele se teme că o schimbare de guvern ar deschide calea suspendării și demiterii sale. Din acest motiv dl. Băsescu pur și simplu refuză realitatea. Paralizat de reacția străzii, președintele refuză să înțeleagă că va mai exista viață în România și pe Terra și după plecarea sa de la Cotroceni, indiferent când se va petrece aceasta.

În condiții exceptionale, câștigă cei care iau decizii excepționale. Agățarea dlui. Băsescu de premierul Boc este absurdă. Cel mai slab guvern din istoria postdecembristă a României este complet epuizat în fața maselor. Fiecare discurs al dlui. Boc nu face altceva decât să-l îngroape mai tare pe dl. Băsescu. Dl. Boc ca atare nu trezește sentimente, fiindcă practic nu există. Dl. Băsescu cel adorat de mase în 2005 și 2007 este însă astăzi urât cu patimă, iar dl. Boc sporește aceasta ură.

Deciziile corecte trebuie luate după învingerea fricii, nu după trecerea furtunii. Pentru asta trebuie admisă realitatea: România se află într-o catastrofă politică, socială și economică. Deciziile corecte ar trebui să aibă în centru nu teama de suspendare a președintelui, nu dorința lui Boc de a rămâne premier cu orice preț, ci poporul român. Adică exact acela pe care îl invoca dl. Băsescu atunci când câstiga mandate după mandate în Parlament, la Primărie, la Președinție…

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News