Franţa a descoperit de câteva săptămâni cauza pentru care a intrat în recesiune şi se află în cea mai gravă situaţie economică dintre marile puteri europene: cerşetorii români de pe Champs-Elysees. Ministrul de Interne al d-lui Sarkozy, Claude Gueant a mers cu un microbuz plin de jurnalişti pe celebrul bulevard parizian şi a constatat că "românii sunt vinovaţi de toate formele de delincvenţă". Până aici nimic nou sub soare. Sarkozy a câştigat primele alegeri prezidenţiale pe seama maghrebienilor din suburbiile Parisului. De ce nu ar câstiga viitorul mandat în 2012 pe seama ţiganilor români?

Adevărul este că în toată Europa Occidentală cetăţenii români sunt responsabili de aşa numitele infracţiuni de vitrină: cerşetoria, micile furtişaguri, spargerile de automobile. Nimic din ameninţările reale la adresa securităţii – terorism, trafic de droguri, trafic de carne vie – nu poate fi pus în cârca românilor. Şi atunci, de unde această furie a francezilor pe români?

În vremuri de criza economică, s-a dovedit de către Germania nazistă că ura se îndreaptă în primul rând împotriva minorităţilor etnice şi religioase. De vină pentru tot şi pentru toate devin în primul rând evreii, ţiganii, musulmanii. Sau, în cazul de faţă românii. Urmează etapa a doua: încălcarea tratatelor internaţionale. Nu se mai recunosc acordurile, înţelegerile, nu se mai respectă cutumele sau chiar frontierele. De obicei, există o anumită distanţă în timp între primul şi al doilea moment. Din nefericire, în Franţa lui Sarkozy, timpul nu mai are răbdare. Ministrul francez de Interne a făcut o declaraţie şoc. El cere expulzarea cetăţenior români de la frontierele Franţei ca măsură de apărare împotriva infractorilor de origine română responsabili de toate formele de delincvenţă. Cu alte cuvinte, Parisul sugerează reintroducerea vizelor pentru cetăţenii români. Şi asta în condiţia în care România este membru al Uniunii Europene. E adevărat că Franţa şi Europa de astăzi au, după Mitterrand şi Chirac, neşansa unui preşedinte ca Sarkozy. Din nefericire şi România trâieşte într-un timp în care politica externă nu mai există şi unde nu există un şef al diplomaţiei române. S-a ajuns astfel ca relaţia profundă romano-franceză, veche de secole să degenereze într-o duşmănie aproape făţişă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News