Studiul publicat de arheologul amator Ben Bacon Cambridge Archaeological Journal este realizat cu participarea  unor profesori de la Universitatea Durham și University College din Londra, și arată că desenele rupestre nu erau doar o formă de expresie artistică, ci erau folosite pentru a înregistra informații sofisticate despre sincronizarea ciclurilor reproductive ale animalelor.

Acest sistem de „proto-scriere” ar preceda cu cel puțin 10.000 de ani alte sisteme echivalente de păstrare a evidenței. Abilitatea de a atribui semne abstracte fenomenelor din lume, de a înregistra evenimente trecute și de a prezice evenimente viitoare a fost o realizare intelectuală profundă, consideră autorii studiului, citați de livescience.com.

Desene realizate de vânătorii din era glaciară au fost descoperite pe pereții unor peșteri din Europa, inclusiv în România. Cele mai celebre picturi rupestre sunt cele de la Lascaux, Franța și Altamira, Spania. Desenele înfățișează reni, unele specii de pește și zimbri, alături de secvențe de puncte și alte semne. Arheologii au intuit că aceste marcaje, descoperite inclusiv pe obiecte, au o semnificație, dar nimeni a descifrat-o până acum.

Privind numărul total de semne – fie puncte, fie linii – găsite în secvențe în sute de peșteri, Bacon a observat că niciuna dintre serii nu conținea mai mult de 13 semne, în concordanță cu cele 13 cicluri lunare din fiecare an. Astfel, s-a verificat ipoteza că secvențele transmit informații reproducerea animalelor, asociată unui moment calendaristic.

Analiza statistică a peste 800 de asocieri între secvențe de semne și animalele pictate a demonstrat corelații puternice între numărul de semne și luna sezonului de reproducere pentru animalul respectiv. Bacon și colegii s-au concentrat pe un semn în formă de Y, care cred că se referă la un anumit eveniment din ciclul de viață al unui animal. O analiză statistică similară sprijină concluzia lor că plasarea semnului în formă de Y într-o serie de semne semnalează sezonul de naștere al unei specii de animale. 

Filologul francez Jean-François Champollion a tradus scrierea antică a egiptenilor, în 1822, folosind inscripțiile în greacă și coptă, de pe piatra de la Rosetta. El a urmărit repetiția cartușelor cu numele faraonilor, pe pietrele funerare, dovedind că hieroglifele reprezintă un sistem de scriere fonetică, ieșită din uz și uitată după căderea Imperiului Roman.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News