Financial Times: Boris Johnson a salvat accidental Uniunea Europeană
Autor: Florin Răvdan | Publicat pe: 30 sep 2022, 07:31
WhatsApp
Facebook Boris Johnson
Facebook Boris Johnson
Un material publicat de Financial Times arată cum, involuntar, fostul premier britanic Boris Johnson a pus umărul la salvarea Uniunii Europene. 

Multe lucruri sunt în neregulă cu UE. În comandamentul european înspăimântător de postmodernist de la Bruxelles, unde tot mai mulţi se îmbolnăvesc de atâta stat prin birouri, birocraţii de azi pot apărea mâine dimineaţă în calitate de angajaţi ai unor forme private de avocatură. Europa se confruntă cu un război tot mai intens, cu o criză a nivelului de trai, cu perspectiva unei recesiuni şi, în Italia, cu primul guvern de extrema dreaptă instalat vreodată la conducerea unuia dintre statele membre mari. Şi mai e şi ameninţarea nucleară a lui Vladimir Putin: să argumentezi că el n-ar face niciodată ceva atât de autodistrugător înseamnă să treci cu vederea cum am ajuns în situaţia dată. În plus, UE şi-ar putea pierde şi protectorul american dacă Donald Trump sau vreunul ca el va ajunge la putere în 2024, se arată în material, conform Rador.

"UE pare că a prins o putere fără precedent"

În parte şi datorită acestor ameninţări, UE pare că a prins o putere fără precedent. O aşa-zisă "uniune" care a fost concepută în primul rând pentru gestionarea intereselor interne rivale se uneşte acum împotriva inamicilor săi.

UE a trecut prin ani şi ani de presupuse "crize existenţiale". În 2012, cam când economia Rusiei era la apogeul expansiunii sale, euro era mereu pe punctul să se prăbuşească. În 2014 un lider nou apărut în zona extremei drepte italiene, Giorgia Meloni, a cerut abandonarea monedei comune. UE era dezbinată în state debitoare şi creditoare, iar ulterior, cu "criza imigranţilor" din 2015, în tabăra Germaniei şi tabăra cam tuturor celorlalţi. În 2016 adepţii Brexit-ului argumentau că UE urma să se destrame oricum.

Dar, din contră, statele membre şi-au reînnoit jurămintele nupţiale. Au contemplat prăpastia de pe buza ei, s-au gândit dacă viaţa ar fi mai bună fără euro şi au rămas. Similar, Brexit a înăbuşit în faşă şi alte intenţii de plecare. Boris Johnson a salvat în mod accidental Uniunea Europeană. Bruxelles-ul avea să descopere curând că-i este mai uşor să acţioneze atunci când Londra nu-i bagă beţe în roate.

Crizele au contribuit la consolidare

Şi crizele au contribuit la consolidarea UE. Instituţiile ei colaborează acum mai eficient, iar "instrumentarul politic" i s-a îmbogăţit, afirmă Brigid Laffan de la European University Institute din Florenţa. Ea subliniază adoptarea sancţiunilor europene contra Rusiei în ziua în care Putin a invadat Ucraina: "Comisa îşi făcuse dinainte toate temele". Puterea sporită a UE, adaugă ea, "este o putere de a acţiona mai degrabă decât de a comanda". Iar UE face toate acestea cu vreo 43.000 de "eurocraţi" răspândiţi prin diversele sale instituţii, calculează Caroline de Gruyter în cartea ei în limba olandeză "Beter wordt het niet" ("Mai bine de atât nu se poate"); Regatul Unit a avut nevoie de 50.000 de oameni doar pentru a gestiona formularele vamale în urma Brexit-ului.

Acum Putin a ajutat UE să recreeze o uniune a valorilor care, surprinzător, rezistă deocamdată bine. Iar după descoperirea gropilor comune de la Izium, "niciodată din nou", acel raison d’être postbelic al Uniunii, nu mai pare perimat. Şi cum europenii se pregătesc pentru un Trump 2.0, ei încep să dea formă unui soi de uniune militară, care ar urma să includă şi Regatul Unit. Au vândut deja obligaţiuni comune şi se îndreaptă poticnit spre o uniune bancară, o uniune energetică, ba chiar şi înspre o uniune a lanţurilor de aprovizionare. Evident că statele membre se ciorovăiesc pe detalii. Dar tocmai ciorovăiala paşnică e ideea care stă la baza UE, scrie De Gruyter.

Lecţia învăţată de statele mai mici

Statele mai mici au învăţat că UE le va lua apărarea în faţa unor puteri externe: cu precedentul Irlandei contra Regatului Unit, al ţărilor baltice contra Rusiei. Şi vecinii o pot duce bine lângă frontiera UE - iar plecarea Londrei a dovedit că uniunea nu e vreo închisoare -, doar că trebuie să întreţină o relaţie cu Bruxelles-ul. Reuniunea Comunităţii Politice Europene care va avea loc săptămâna viitoare la Praga este, de facto, o cerere de prietenie adresată Londrei.

Faptul că anul trecut am trăit în Spania m-a ajutat să înţeleg ce înseamnă UE pentru ţările periferice ale Europei. Pentru iberici, baltici şi irlandezi UE a reprezentat şansa lor de a evada în modernitate. După acelaşi lucru tânjesc şi Ucraina şi alte ţări est-europene rămase pe dinafară. Coada s-a format la intrarea în UE, iar nu la ieşirea din ea.

Până şi noul premier italian Meloni ilustrează într-un sens triumful Europei. Ea a renunţat să mai vorbească despre abandonarea monedei euro şi despre primatul legislaţiei naţionale asupra celei europene, iar între Ucraina şi Putin a ales-o pe prima. Pentru că ea nu vede altă alternativă. E adevărat că are nevoie şi de 200 de miliarde de euro din fondurile UE. Dar, din nou, UE reprezintă solidaritatea cu membrii mai slabi, aşa cum era şi înainte de dezastruosul experiment cu "austeritatea" de pe parcursul anteriorului deceniu. Un sondaj comandat primăvara aceasta de Parlamentul European arată că susţinerea pentru apartenenţa la UE este acum mai ridicată decât oricând în ultimii 15 ani.

Euro menţine scăzut preţul creditelor pentru Italia. De fapt, cu o zi înainte ca extrema dreaptă să câştige alegerile, randamentul obligaţiunilor italiene pe cinci ani se situa sub cel al obligaţiunilor britanice. În vreme ce nivelul de trai al britanicilor săraci se scufundă sub cel al Sloveniei, unica "măsură birocratică europeană" pe care adepţii Brexit-ului au reuşit s-o dibuie spre a o lichida e plafonarea primelor bancherilor.

Încercarea Londrei de a determina Bruxelles-ul să revizuiască Protocolul privind Irlanda de Nord va eşua, afirmă Laffan: "UE nu redeschide tratate". Fiindcă nici măcar nu are nevoie: "UE era mai puternică de la bun început. Puterea ei comercială o depăşeşte de departe pe a Regatului".

Acum UE se ia în sfârşit, timid, de Viktor Orbán - cel mai dificil inamic al ei, întrucât, la fel ca monştrii din filmele de groază, el se află deja în interiorul casei. Bruxelles-ul va bloca o parte din fondurile UE pe care se bazează Ungaria, în cazul în care el nu va lua măsuri împotriva corupţiei. Poate că "puterea blândă" a UE nu este chiar atât de blândă.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?