Data actualizării: 12.04.2023 20:13
Data publicării: 12.04.2023 20:04

Filantropul Jacques Elias a fost un model de măreție și modestie. Dr. Mugur Ardelean: Întreaga sa avere a fost lăsată în România, pentru folosul națiunii / video

DCNews

Dr. Mugur Ardelean a fost invitat la Academia de Sănătate de la DC Medical și DCNews. Alături de acad. prof. dr. Irinel Popescu, dr. Mugur Ardelean a vorbit despre Spitalul Elias și evoluția sa în sistemul medical.

„În acest an comemorăm 100 de ani de la dispariția celui care a fost marele filantrop Jacques Elias, cel care a finanțat clădirea inițială a spitalului, acolo unde a început totul, și care este una din acele personalități ale comunității evreiești din România cu contribuții remarcabile la dezvoltarea României Moderne. Fundația Elias este o fundației a Academiei Române, ca atare și Spitalul Elias este un spital al Academiei Române. Discuția noastră începe de la momentul înființării spitalului, prin donația pe care a făcut-o marele filantrop Jacques Elias.”, a spus acad. prof. dr. Irinel Popescu.

„Personalitatea lui Jacques Elias este foarte greu de cuprins în câteva cuvinte și trebuie spus că noi, cei care lucrăm în acest spital, cu toții, ne sprijinim pe umerii lui Jacques Elias, în acest moment.

Spitalul a fost construit începând din 1933, 1934 și construcția lui a luat sfârșit în 1936, însă a început să funcționeze cu adevărat în anul 1938, la momentul respectiv fiind inaugurat de voievodul de Alba Iulia, viitorul Rege Mihai.

Din păcate, spitalul a avut o scurtă perioadă de funcționare cu această destinație, pentru că evenimentele istorice au dorit altceva. În 1940 spitalul a fost rechiziționat în folosul misiunii aeronautice germane care se instala la București, ca urmare a începutului celui de-al doilea război, și care avea nevoie de un sediu. Inițial a fost rechiziționată doar o parte, etajul 3 la spitalului, urmând ca în anul 1941 să fie rechiziționat întregul spital în acest scop.

Aici, misiunea aeronautică germană a avut găzduire până în 1944 când armata sovietică a intrat în București, a considerat spitalul o captură de război și s-a instalat de asemenea în această poziție, spitalul neputându-și relua funcțiunea pentru care fusese conceput. Sigur că a fost o serie întreagă de demersuri ale autorităților vremii pentru a reda spitalului destinația inițială, însă acest lucru a fost posibil abia după 1946.”, a spus dr. Mugur Ardelean.

„Elias a avut o măreție a generozității”

„Revin la personalitatea lui Jacques Elias și subliniez importanța filantropilor într-o societate normală. Oameni care au reușit să acumuleze prin munca lor, desfășurând diverse activități aducătoare de profit, ceea ce se chema la vremea aceea „avere”, s-au simțit datori la rândul lor să ofere celorlalți, mai ales în zona educației și sănătății, facilități care să contribuie la dezvoltarea întregii societăți. Acest model este absolut remarcabil. Pe de altă parte, ne-am dori ca el să fie reprodus și astăzi, în măsura în care există oameni cu potențial financiar, care au asemenea disponibilități, dar care să aibă și ceea ce se cheamă spirit filantropic. Întotdeauna marile națiuni s-au dezvoltat și cu ajutorul marilor filantropi pe care i-au avut.

E important de menționat, ca reper istoric, marele prestigiu pe care l-a avut în perioada comunistă spitalul, deoarece era un spital al nomenclaturii și reputația era că e un spital foarte bine dotat, un spital cu condiții deosebite, un spital in care se tratau toți conducătorii României de la acea vreme.”, a spus acad. prof. dr. Irinel Popescu.

„Revenind la personalitatea lui Jacques Elias, sigur că el este greu de descris în câteva vorbe, însă de la Elias aș reține două lecții majore. Una dintre acestea este măreția, pentru că Elias a avut o măreție a generozității sale de vreme ce întreaga sa avere, extrem de mare, a fost lăsată în România pentru folosul națiunii române. Este un act de o generozitate foarte mare și nu am cunoștință să existe un act similar ca magnitudine în filantropia din România.

A doua lecție pe care aș reține-o de la Elias este cea a modestiei, pentru că în timp ce acțiunile sale au fost extrem de ample și cu urmări importante, iată că acum la 100 de ani de la moartea lui, continuăm să ne preocupăm, să vorbim și să beneficiem de serviciile Spitalului Elias. Prin urmare, ceea ce a creat Elias dăinuiește încă și sunt convins că va dăinui o bună bucată de timp. Deci în timp ce a reușit asemenea acțiuni de amploare prin generozitatea sa, Elias a fost un om deosebit de modest. Și dau un singur exemplu. Faptul că fundația familiei pe care Academia Română a înființat-o la instrucțiunile domniei sale conținute în testamentul pe care l-a redactat, această fundație poartă numele tatălui lui și nu al sau. Fundația nu se numește Jacques Elias, ci se numește Fundația Menachem H. Elias, acesta fiind numele tatălui lui. Ce altă dovadă de modestie mai mare putem să avem?”, a spus dr. Mugur Ardelean.